Despre zambet

Un prieten drag mi-a zis odata cand abia ne cunoscusem ca zambetul meu e minunat si ca poate ravasi pe cineva neavertizat dinainte.  Dar eu nu cred ca zambetul meu e minunat, ci zambetul in general e o binecuvantare, zambetul oricui ne poate lumina clipa si viata.

Zambetul in sine aduce o multime de beneficii, atat zambaretului, cat si celor dijn jurul lui. Dar ca sa poti zambi trebuie mai intai sa-ti cureti sufletul de toate urmele de ura, invidie sau dorinte materiale imposibil de realizat infiltrate acolo si in schimb sa umpli locul ramas gol cu mult optimism si buna dispozitie. Incearca sa vezi mereu partea buna din tot ceea ce ti se intampla. Crede-ma ca intotdeauna este si ceva pozitiv in toate experientele vietii tale. Popular se spune de exemplu `un sut in fund un pas inainte`, si este perfect adevarat. Incearca sa iei mereu doar pasii inainte din toate suturile in fund primite. Singura castigata cu adevarat vei fi tu.

Apoi, ca sa intelegi mai bine cum e cu zambetul asta si puterea lui extraordinara, fa un experiment. Odata cand esti suparata ca ceva nu ti-a iesit cum ai vrut, du-te la oglinda si forteaza-te sa zambesti. Dar zambeste cat de larg poti tu, chiar daca arata a rictus de fapt, nu conteaza. Incearca sa mentii cateva minute acest zambet, apoi opreste-te si incepe sa faci ceva care sa nu aiba nici o legatura cu problema ta. O sa constati cu uimire peste cateva minute ca nu mai esti suparata absolut deloc, ca iti vine chiar sa zambesti in continuare, doar ca acum e un zambet adevarat, nu doar o fortare a muschilor fetii tale.

Parerea mea este ca un zambet din suflet, lipit peste o dantura perfecta este un magician care te face sa fii cea mai frumoasa femeie din lume, si nu se compara cu nici o coafura sau machiaj ca la carte, care te pot infrumuseta pe exterior, dar care nu te ajuta sa transmiti celorlalti mai mult decat ar face-o o papusa frumoasa.

Un zambet larg, luminos venit de le o femeie vesela si optimista va atrage ca un magnet privirile celor din jur, ii va bucura si ii va invata si pe ei sa zambeasca la randul lor. Desigur nu trebui fortat, un zambet fals fara suportul din interior, fara lumina unui suflet eliberat va arata ca un rictus oribil asa ca fereste-te de el.

Daca la inceput vrei sa zambesti si nu ti-ai gasit inca drumul spre optimism, incearca sa te gandesti o clipa la dragalasenii gen: copilul tau cand era micut si invata sa vorbeasca si stalcea cuvintele,  prima dragoste din liceu, mirosul de placinte de la bunica de la tara cand erai copil, si cu singuranta vei zambi, pentru ca iti va zambi mai intai sufletul, inima, si apoi chipul.

Ce pot sa-ti mai spun ca sa te conving? Ca puterea de a te bucura e cea mai de pret calitate pe care o poti avea, ca ea alunga stresul si supararile, ca te mentine sanatoasa si frumoasa, te face placuta celorlalti, care vor voi sa fie cat mai mult in preajma ta rezonand cu tine.

Despre divort

Nu vreau sa vorbesc aici despre aspectele juridice legate de un divort, nici despre suferinta celui parasit. Vreau sa ating un subiect care ma macina de mult: reactia femeii parasite, cu copii minori vis a vis de acceptarea sau refuzul implicarii ulterioare a tatalui in cresterea si educarea copiilor lor.

Am constatat de-a lungul timpului ca mare parte din femeile din Romania (sau cel putin din Moldova) fac tot posibilul sa limiteze sau sa anuleze orice contact al copilului cu tatal natural dupa divort. E greu de inteles pentru mine aceasta reactie, in afara unor situatii speciale in care tatal a fost agresiv, alcoolic, etc. Se pare ca femeile parasite de soti apeleaza la aceasta metoda pentru a se razbuna pe fostii lor soti pentru ceea ce le-au facut lor. Dar ce vina au copii ca parintii nu s-au inteles? Copii care si asa sunt traumatizati de divortul parintilor, trebuie sa aiba acces la dragostea si ingrijirea ambilor parinti, au imperios nevoie sa ii vada si sa se simta iubiti si protejati de ambii parinti. Ruperea lor brusca de unul dintre ei poate avea consecinte grave asupra dezvoltarii lor emotionale, si nici o mama nu ar trebui sa permita sa se intample asta, indiferent ce s-a intamplat intre ea si tatal copiilor.

Mai ales adolescentii sunt cei care pot fi cei mai afectati, chiar daca poate se considera ca sunt mai mari si pot intelege. Perioada si asa dificila prin care trec se poate transforma intr-o adevarata criza la pierderea contactului cu unul din parinti si alunecarea spre tentatiile atat de periculoase ale varstei lor e foarte aproape in acest caz.

As vrea sa pot face ceva, in sensul de a schimba aceasta mentalitate extrem de gresita si ma puteti ajuta daca sunteti mama divortata scriind in comentariile de mai jos cum ati procedat dupa primirea custodiei copiilor dvs., cat timp ii permiteti fostului sot sa stea cu copii, cat de des discutati cu el despre cresterea si viitorul copiilor, ce efect a avut in timp asupra copiilor despartirea si faptul ca si-au vazut in continuare tatal sau nu.

Emotii

Se apropie. Simt ca e pe aici pe undeva. E ca o vraja. Ma atrage irezistibil desi nu stiu exact unde e sau cum e. Stiam cum e, dar am uitat pentru ca nu m-a mai vizitat de mult. M-a mai atins cu aripa ei diafana dar poate nu am fost eu pregatita sa o primesc, ca s-a retras speriata si apoi m-a ocolit. Ea nu accepta compromisuri,  trebuie sa i te deschizi in intregime, te vrea a ei cu fiecare celula, cu fiecare gand, cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie de inima, nu exista cale de mijloc, ori i te dedici cu toata fiinta ori va disparea si cine stie daca se va mai intoarce vreodata.

Stiu ca va veni curand, o percep cu toate simturile, o vad cu ochii mintii, o miros cu narile dilatate, o aud in gand, o pot atinge desi nu e langa mine, imi deschid bratele ca pentru o imbratisare infinita. Sigur va veni, pentru ca acum sunt cu adevarat pregatita pentru ea. Se indreapta spre mine, iar in drumul ei se aseamana cu un stol de pasari in zbor visand la tari calde si insorite, cu un camp de flori mirosind a parfum greu sub soarele arzator, cu un val inspumat de la malul marii care te mangaie bland si cald, cu surasul minunat al unui copil.

El a trimis-o spre mine, iar atunci cand va ajunge imi va umple toata fiinta, imi va deturna fiecare gand, imi va infiora toate simturile sub atingerea ei, apoi se va multiplica, va creste enorm capatand mii de nuante noi si se va intoarce spre el cuprinzandu-l. Si cand vom fi in final amandoi, unul langa altul, suflet langa suflet, inima langa inima ne va proteja si ne va incorjura ca o aura care va creste mereu si mereu si va cuprinde incet tot ce ne inconjoara, locuri, fiinte, ganduri, emotii, sentimente….