Emotii

Se apropie. Simt ca e pe aici pe undeva. E ca o vraja. Ma atrage irezistibil desi nu stiu exact unde e sau cum e. Stiam cum e, dar am uitat pentru ca nu m-a mai vizitat de mult. M-a mai atins cu aripa ei diafana dar poate nu am fost eu pregatita sa o primesc, ca s-a retras speriata si apoi m-a ocolit. Ea nu accepta compromisuri,  trebuie sa i te deschizi in intregime, te vrea a ei cu fiecare celula, cu fiecare gand, cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie de inima, nu exista cale de mijloc, ori i te dedici cu toata fiinta ori va disparea si cine stie daca se va mai intoarce vreodata.

Stiu ca va veni curand, o percep cu toate simturile, o vad cu ochii mintii, o miros cu narile dilatate, o aud in gand, o pot atinge desi nu e langa mine, imi deschid bratele ca pentru o imbratisare infinita. Sigur va veni, pentru ca acum sunt cu adevarat pregatita pentru ea. Se indreapta spre mine, iar in drumul ei se aseamana cu un stol de pasari in zbor visand la tari calde si insorite, cu un camp de flori mirosind a parfum greu sub soarele arzator, cu un val inspumat de la malul marii care te mangaie bland si cald, cu surasul minunat al unui copil.

El a trimis-o spre mine, iar atunci cand va ajunge imi va umple toata fiinta, imi va deturna fiecare gand, imi va infiora toate simturile sub atingerea ei, apoi se va multiplica, va creste enorm capatand mii de nuante noi si se va intoarce spre el cuprinzandu-l. Si cand vom fi in final amandoi, unul langa altul, suflet langa suflet, inima langa inima ne va proteja si ne va incorjura ca o aura care va creste mereu si mereu si va cuprinde incet tot ce ne inconjoara, locuri, fiinte, ganduri, emotii, sentimente….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *