Dor

Mi-e dor sa-mi fie dor. Sa am de ce si de cine sa-mi fie dor. Mi-a fost dor ieri, dar azi inca nu. E placut si dureros in acelasi timp cand imi e si cand nu imi e dor.

Mi-e dor de primavara, de florile din gradina, de la umilul si cu capul plecat ghiocel pana la mandrii si nobilii trandafiri. De mirosul de pamant reavan si cald, de iarba proaspat taiata, de parfumul florilor de camp. Mi-e dor de soare, sa-i simt mangaierea pe pielea uda de ploaia calda si scurta de vara, mi-e dor de serile lungi de vara petrecute afara in gradina, pe un sezlong, alaturi de prieteni dragi.

E minunat sa ai de cine sa-ti fie dor. De copilul tau pe care nu l-ai vazut de dimineata de cand ai plecat la serviciu, de parintii pe care din pacate ii vazi cam rar, de prietenii tai cu care te intalnesti mai mult in weekend-uri. Primul gangurit al copilului tau, prima oara cand ti-a zis mama, primii lui pasi sunt momente de care iti e dor apoi toata viata.

La fel de minunat e cand iti e dor de iubitul tau, pe care l-ai vazut acum 5 minute, dar a plecat de atat de mult timp de langa tine. Minutele au alta valoare si durata cand iti e dor. Ti-e dor de o imbratisare, un sarut, o mangaiere, dar si de o vorba buna si o incurajare, toate facute din suflet, un suflet cald care te vrea mereu fericita si implinita.

Mi-e dor de emotia primei intalniri. Cred ca e dintre cele mai puternice emotii pe care le poate trai cineva. Emotia primului sarut. Pacat ca nu putem sa-l tinem mereu in noi si sa-l retraim de fiecare data cand suntem cu cel iubit.

Mi-e dor de notiunea de familie. E atat de frumos acest cuvant, dar a cam cazut in desuet in ultima vreme. Pacat, ca doar in familie poti avea tot ce ti-ai dorit vreodata, nu doar felii, ci tot intregul.

Despre atitudine

Eu cred ca viata si destinul nostru sunt asa cum sunt in functie de  atitudinea noastra in fata celor mai diverse probleme cu care ne-am confruntat de-a lungul timpului. Atitudinea, modul cum reactionam in fata diverselor situatii, fac ca acestea sa fie importante sau nu, sa ne modeleze sau sa ne decida chiar viitorul.

Eu desigur vreau sa promovez aici atitudinea pozitiva, optimista, gandirea pozitiva vis-a-vis de evenimentele din viata noastra, cat de important este cum reactionam in fata incercarilor vietii. Am mai atins subiectul asta si in alte articole, mai ales in cel despre zambet, pentru ca sunt corelate intre ele. Atunci cand suntem impacati cu noi insine, deschisi si pozitivi putem zambi cu adevarat. Se poate ca nu totul sa ne iasa perfect in viata, se poate sa avem si ghinioane ca sa spun asa, sa ni se intample si lucruri chiar foarte neplacute, dar nu trebuie sa ne lasam doborati de ele, trebuie sa ne pastram pe o linie pozitiva, sa incercam sa gasim partea buna a tot ceea ce ni se intampla. Indiferent ca e vorba de un divort, despre pierderea unui job, despe un examen pierdut, se vor ivi cu siguranta alte sanse pentru care vom fi mai pregatiti, vom invata din experienta anterioara, si vom reusi. Si poate, in noul loc si cu noile persoane din jurul nostru ne va fi mult mai bine, ne vom gasi mai usor linistea si fericirea.

Cu alte cuvinte, e important sa fim optimisti, pozitivi, deschisi la nou, veseli si luminosi cea mai mare parte a timpului. Sa fie asta un mod de viata, ca degeaba azi suntem pe val si maine picam in cea mai neagra melancolie. Daca putem sa evitam tot ce ne-ar putea induce stari negative ar fi ideal. Sa atragem doar ce e bun si frumos in jurul nostru.

Totul este important cand vrem sa fim pozitivi, atitudinea corporala, cuvintele folosite cand vorbim si chiar cand gandim, lucrurile cu care ne inconjuram. Sa facem in asa fel incat cuibul nostru sa fie plin de lucruri cat mai frumoase. Nu trebuie sa fie neaparat scumpe si nici sa placa altora, doar sa ne bucure noua ochiul si sa ne mentina starea de bine. Plantele sunt solutia ideala, cu ele putem inclusiv sa vorbim atunci cand le ingrijim, si niciodata o planta nu va putea starni ganduri negative cuiva. Animelele de companie la fel. O pisicuta, care toarce in bratele noastre ce poate fi mai linistitor?

Stiu ca este greu, poate parea chiar imposibil sa gandim pozitiv cand avem un necaz, dar trebuie sa incercam sa diminuam macar cat de mult posibil suferinta si tristetea si cat mai curand sa o inlocuim cu ganduri bune, cu actiuni pozitive care sa fie in sprijinul nostru si a celor din jur.

Cu alte cuvinte cred ca nu ceea ce ni se intampla e cu adevarat important ci atitudinea noastra referitor la asta. Cred ca putem gandi chiar asa: nu exista intamplari bune si intamplari rele, exista doar intamplari. Atat. Iar noi suntem aceeasi, optimisti si pozitivi in fata lor.