Dor

Mi-e dor sa-mi fie dor. Sa am de ce si de cine sa-mi fie dor. Mi-a fost dor ieri, dar azi inca nu. E placut si dureros in acelasi timp cand imi e si cand nu imi e dor.

Mi-e dor de primavara, de florile din gradina, de la umilul si cu capul plecat ghiocel pana la mandrii si nobilii trandafiri. De mirosul de pamant reavan si cald, de iarba proaspat taiata, de parfumul florilor de camp. Mi-e dor de soare, sa-i simt mangaierea pe pielea uda de ploaia calda si scurta de vara, mi-e dor de serile lungi de vara petrecute afara in gradina, pe un sezlong, alaturi de prieteni dragi.

E minunat sa ai de cine sa-ti fie dor. De copilul tau pe care nu l-ai vazut de dimineata de cand ai plecat la serviciu, de parintii pe care din pacate ii vazi cam rar, de prietenii tai cu care te intalnesti mai mult in weekend-uri. Primul gangurit al copilului tau, prima oara cand ti-a zis mama, primii lui pasi sunt momente de care iti e dor apoi toata viata.

La fel de minunat e cand iti e dor de iubitul tau, pe care l-ai vazut acum 5 minute, dar a plecat de atat de mult timp de langa tine. Minutele au alta valoare si durata cand iti e dor. Ti-e dor de o imbratisare, un sarut, o mangaiere, dar si de o vorba buna si o incurajare, toate facute din suflet, un suflet cald care te vrea mereu fericita si implinita.

Mi-e dor de emotia primei intalniri. Cred ca e dintre cele mai puternice emotii pe care le poate trai cineva. Emotia primului sarut. Pacat ca nu putem sa-l tinem mereu in noi si sa-l retraim de fiecare data cand suntem cu cel iubit.

Mi-e dor de notiunea de familie. E atat de frumos acest cuvant, dar a cam cazut in desuet in ultima vreme. Pacat, ca doar in familie poti avea tot ce ti-ai dorit vreodata, nu doar felii, ci tot intregul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *