Prima zi de primavara

Am visat la primavara toata iarna. Am visat cand afara era frig de imi taia respiratia, am visat cand pamantul era acoperit de zapada grea, am visat in noptile nesfarsite. Am visat ca va inflori primul ghiocel strecurandu-se pe sub zapada ca sa intalneasca soarele, am visat ca se vor grabi si brandusele de primavara sa scoata capusorul colorat in mov, violet, galben sau alb, am visat parfumul sublim al zambilelor si culorile superbe ale lalelelor.

Primavara simt cel mai mult nevoia sa am contact cu natura, sa admir fiecare fir de iarba, fiecare muguras de copac, fiecare plantuta care reinvie, sa ma scufund in cerul albastru, sa ma las mangaiata de soarele caldut. Primele zile in care se poate sta afara, in care pot face cate ceva, orice, in gradina, imi provoaca o mare bucurie.

Azi e prima zi de primavara, ziua cand noi femeile primim martisoare, zambile, ghiocei si toata lumea ne ureaza o primavara frumoasa. Haideti sa ne bucuram din plin de momentele astea, pentru ca ele aduc cu adevarat simboluri ale primaverii, ale satisfactiei ca totul reinvie la viata, ca e un nou inceput.

Tot un nou inceput trebuie sa fie si in sufletele noastre. Sa visam, sa speram, sa dorim ca acest nou inceput sa ne gaseasca schimbate, mai pregatite ca niciodata sa ne deschidem total in fata a ceea ce ne asteapta in acest nou sezon de viata si de bucurie. Cu siguranta vom fi mai vesele, mai fericite, mai implinite, mai iubite, mai dorite, mai frumoase, si in special mai pline de viata, de dorinta de a trai la maxim tot ce ni se ofera, si de a trai cu adevarat ziua de azi, nu de ieri si nici de maine.

Va urez ca acesta sa fie cea mai frumoasa primavara din toate cele traite pana acum, sa aveti bucurii mai multe decat puteti suporta, sa fiti mai frumoase si mai luminoase ca insasi primavara.

Daca aveti gradina si vreti un bun pret pentru seminte de floarea soarelui gasiti pe covera.ro. Tot acolo sunt si utilaje de gradina care va vor fi de mare ajutor.

Despre minciuna

Exista minciuni si minciuni, dar exista numai mincinosi. Minciunile pot fi inofensive, pot fi necesare, pot demonstra o diplomatie pozitiva sau pot fi adevarate bombe cu ceas care vor exploda mai devreme sau mai tarziu. In schimb cei ce sunt numiti mincinosi sunt o categorie unica, aparte de oameni, care mint precum respira, motivele pentru care o fac fiind cam aceleasi.

Sa vorbim mai intai despre minciuni. Orice om spune mai devreme sau mai tarziu o minciuna, sau pur si simplu ascunde un adevar. Suntem fiinte sociale, traim intr-un mediu de oameni diferiti, avem contacte cu persoane de diferite genuri si tipuri, incepand cu familia, colegii de serviciu, vecinii, prietenii, etc. Se intampla relativ frecvent sa nu putem spune tot adevarul in convorbirile noastre cu ei. Poate pentru ca acest adevar ar jigni, sau macar ar deranja pe celalalt. Sau pentru a ascunde niste actiuni pe care nu vrem sa le stie toata lumea, cel putin nu in acel moment. Poate pentru ca nu vrem sa ne laudam cu anumite realizari sau talente pe care le avem. Sau in cel mai neplacut caz posibil sa protejam o persoana draga de o veste extrem de trista de genul ca ea sau altcineva apropiat ar fi bolnav incurabil. Minciunile spuse pentru a proteja pe cineva cred ca sunt cele mai frevcente. Sunt scuzabile astfel de minciuni? E bine sa continuam sa le spunem? Eu zic ca da, dar trebuie sa avem mult discernamant si sa alegem corect momentele in care chiar trebuie sa o facem, si sa nu cadem in greseala de a le considera pe toate scuzabile si a continua sa mintim iar si iar.

Trebuie sa ne gandim ca nici reciproca nu e foarte avantajoasa. Incercati sa spuneti timp de cateva zile de exemplu numai si numai adevarul si o sa constatati rapid ca e aproape imposbil de trait asa. Cu cat aveti de-a face cu mai multi oameni cu atat devine mai dificil sa fii permanant 100% onest si cinstit. O sa trebuiasca sa jigniti multa lume, sa ii spuneti sefului in fata ca e un dobitoc, sotiei ca s-a cam ingrasat, sotului ca nu mai are performantele de alta data in pat, etc. Credeti ca e bine? Mai mult ca sigur nu.

Apoi sunt minciunile non sens, spuse de dragul de a fi spuse, sau cu scopul de a deruta pe cineva, minciunile spuse cu scopul de a face rau. Este evident ca acestea nu pot fi niciodata scuzabile, iar persoanele care fac asta sunt de o calitate si o educatie indoielnica, si e cel mai bine sa fie evitate de ceilalti.

Dar ce ne facem cu mincinosii? Ei sunt o categorie aparte de oameni care nu pot trai fara sa minta. Majoritatea acestor oameni spun minciuni cu unicul scop de a se lauda. Denatureaza cam tot ceea ce li se intampla sau au de relatat cuiva, sau inventeaza efectiv situatii, in asa fel incat ei sa iasa deasupra cumva, sa para altcineva decat sunt cu adevarat, mai buni, mai destepti, mai atractivi, etc. Nu stiu care e psihologia acestui fenomen dar sunt convinsa ca aceasta ”boala” a fost capatata in copilarie, iar respectivii nu se vor schimba niciodata. Totodata, mincinosii pot minti pentru a atinge diverse scopuri materiale, pentru o evolutie rapida in societate, pentru a-si face relatii, si in final pentru a acoperi alte si alte minciuni spuse de ei. De fapt aceasta ”boala” se impleteste deobicei cu alte defecte de caracter precum: rautatea, invidia, ignoranta, infidelitatea, dorinta de inavutire rapida si fara munca.

Problema principala care apare cand ai de-a face cu o astfel de persoana (face parte din familie de ex.) este aceea ca nu stii ce sa mai crezi din tot ceea ce spune, ce parte din ceea ce iti relateaza e adevar si ce parte e minciuna, pe ce te poti baza din ce spune si pe ce nu. Se ajunge inclusiv, ca in parabola cu ciobanul si cu lupul, ca atunci cand spune si el adevarul odata sa nu-l poti crede sub nici o forma.

Ce ne facem cu ei? Chiar nu stiu. Daca nu putem sa-i evitam e destul de dificil de convietuit cu ei. Poate ar trebui sa ne implicam cat mai limitat in relatia cu ei, pentru ca orice apropiere cu astfel de oameni poate fi dezastruoasa.