Despre timp

Se spune ca timpul s-a comprimat in ultima vreme. Ca ziua e mai scurta, nu mai are 24 de ore ci doar vreo 16. Ca din cauza asta nu mai avem noi timp sa facem ceea ce faceam altadata intr-o zi. Se mai spune ca ar fi vorba despre rezonanta, despre cavitati magnetice si altele asemanatoare. Eu nu cred ca este asa. Cred mai degraba ca noi avem mult prea multe lucruri de facut si efectiv nu mai facem fata. E mai simplu si mult mai rezonabil de crezut. Chiar daca acum putem sa rezolvam o problema mult mai rapid, avand masini, telefoane mobile, internet si toate celelalte, acum de fapt avem mai multe probleme de rezolvat si nu ne mai ajunge timpul.  Tot suntem mereu pe fuga, la serviciu si inapoi, apoi ne ocupam de casa, de copii, de mancare, de haine, de cumparaturi, incercam sa ne mai si distram. Am obosit numai sa le scriu, daramite sa le mai si fac….

Eu am avut intotdeauna o problema cu timpul. Cineva ar spune, da normal, daca nu stii sa il gestionezi cum trebuie. Asta cu gestionatul chiar ma depaseste, le iau si eu asa cum vin, si incerc sa le rezolv cat mai repede si mai bine, fara nici o gestionare, cel mult o incercare de miniplanificare.

Dar problema mea cu timpul nu e asta. E faptul ca am senzatia ca trece prea repede si eu nu apuc sa traiesc destul in el. Ca nu apuc sa fiu destul de fericita, de bucuroasa, de multumita, ca nu apuc sa fac suficiente lucruri bune, si ca mereu trebuie sa astept. Mereu e ceva de asteptat. De exemplu, toata saptamana astept sa vina weekendul. Apoi toata iarna astept sa vina primavara.  Toata vara astept concediul si ziua mea din august. Apoi toata ziua astept sa vin acasa de la serviciu sa-mi vad copilul, apoi sa vina seara in care ma intalnesc cu iubitul, si tot asa. Niciodata nu pot spune, gata, eu acum vreau sa fie ziua mea, si sa fie, atunci cand vreau. Ar fi dragut, nu?

Stiu ca ce am scris mai sus e gresit, stiu foarte bine ca nu e nimic de asteptat, ca tot ce e cu adevarat important se intampla acum, cand eu scriu aceste randuri, ca a trai din asteptari si pentru ele, e cea mai mare greseala. Observ ca am inceput sa inchei toate articolele cu aceasta idée, poate asa mi-o voi insusi si eu cu adevarat, si poate si voi.  Timpul este acum si aici, haideti sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima.