Despre… nimic

Am început să scriu mai înainte un articol despre un subiect extrem de serios, un subiect plin de încărcătură emoțională, dar m-am răzgândit când era aproape gata. Și l-am șters. Pur si simplu nu am dispoziția necesară să scriu ceva ”greu”. Așa că m-am decis brusc să scriu despre …. nimic. Și văd că merge. Îmi zboară degetele pe taste.

Am luat efectiv o pauză. O pauză mentală. Nu vreau să mă gândesc la nimic anume. Las gândurile să curgă așa cum vor. Nu vreau să mă limitez, pentru că a-mi stabili o temă de gândire e echivalent cu a mă bloca la acel nivel.

O pauză emoțională. Poate o să-mi sară inima de emoție când am să văd că o plăntuță are un bobocel de floare, o mică și delicată nouă apariție, o nouă speranță de viață. Poate o să-mi aduc aminte de o pozna de a copilului meu și o să zâmbesc plină de dragoste și emoție. Sau poate, pur si simplu, nu o să simt nimic, absolut nimic, cinci minute sau o oră întreagă. Nu știu.

Să fiu ca un copil, fără idei preconcepute, fără planuri dinainte făcute, deschisă total la tot ce vine spre mine, așa cum vine, fără să judec, fără să interpretez, fără să îmi fac speranțe vis-a-vis de nimic.

E cald aici, chiar dacă afară e șocant de frig pentru data de 9 martie, la radio e muzică, și eu scriu. E extrem de confortabil fizic și psihic să fiu aici și să pot scrie. Orice, ceea ce simt sau nu, ceea ce îmi face plăcere, ceea ce cred eu că am de împărtășit voua. Poate și voi stați exact la fel ca mine, în fața calculatorului, în căldura propriilor cămine și răsfoiți blogul meu, și poate zâmbiți uneori întelegători.

Efectiv acum nu trebuie și nu pot să simt nimic. Nu vreau să am nici un fel de speranțe. Vise? Ce sunt alea? Vreau pur și simplu să vegetez. Ca o plantă. Ca un copac. Aștept căldura și lumina soarelui să mă încălzească. Știu sigur că va veni. Nu trebuie să-mi fac probleme din cauza asta, nu trebuie să sper, nu trebuie nici măcar să-mi doresc prea mult. Va veni și atat.  E firesc. La fel și ploaia. Poate va fi un pic de seceta în martie, dar sigur va ploua în aprilie. Contează? Nu.

Trăiesc. Sunt aici pe acest pământ. Sunt un om ca oricare altul. Am aceleași nevoi. Cred că tot ce trebuie să fie in viața noastră așa se pot numi: ”nevoi”, materiale, intelectuale, emoționale, spirituale, etc. Câtă vreme acestea sunt satisfăcute ce am putea să ne mai dorim? Ne puteam asigura hrana, avem un cămin cald, avem pe cineva care ne iubește, avem credință în Dumnezeu, avem milioane de cărți (sau bloguri hihihi) de citit și filme de văzut, de ce mereu ne trebuie încă ceva, pe oricare din planuri? Pentru noi oamenii nu e niciodată de ajuns ceea ce avem. Poate așa trebuie să fie, poate așa evoluăm, numai să fie în sensul bun, evoluția necontrolată să nu ajungă în final să devină involuție.

De fapt, ce este acest ”nimic”? Este locul în care poate să apară orice, poate să fie umplut cu orice, e deschis și disponibil pentru orice variantă. Este acea stare în care se poate întâmpla orice, nou și neașteptat sau vechi și deja știut. E acea lipsă de emoție care poate fi înlocuită oricând cu sentimente sublime și înălțătoare sau cu banalități. Depinde doar de noi. Să umplem golul cu tot ce e bun și frumos, cu lucruri plăcute, cu gânduri frumoase, cu emoții simple și adevărate.

Poate starea mea de azi e un semnal că trebuie să iau o pauză în a-mi lua în serios rolul și scopul meu aici. Poate e doar o toană de moment (femeile mai au și din astea). Nu știu ce e, și nici nu-mi bat capul cu asta. Voi vedea mâine, sau poimâine, sau în altă zi, ce dispoziție voi avea și așa voi face.

9 thoughts on “Despre… nimic

  1. Eu mereu am considerat ca viata asta trebuie traita,nu vorbita la infinit,ambalata mereu in cuvinte mari si costisitoare.Chiar daca ,,avem cuvintele la noi,, ,cum se mai spune,trebuie sa intelegem ca nu putem trai doar cu ele.Uneori mor de ciuda ca nu sunt si eu un superficial ca multi altii,sincer.Dar imi revin repede…Sincer,m-am regasit putin in ce-ai scris.Nu neaparat in cuvinte,ci in esenta lor,in faptul ca se poate trai si simplu,cu fior,fara agitatia si tumultul la care suntem supusi zi de zi.Asa sunt eu…Cand am vazut titlul articolului,mi-a zburat gandul undeva,in trecut…am spus eu cuiva:,,Ce sa fac eu pt tine?”…iar raspunsul:,,NIMIC…doar sa ma iubesti”…Zambesc acum.Isi mai au rostul cuvintele mari?

  2. NIMIK . Ce bine ar fi daca am putea decupla un buton si sa spunem STOP. Sa putem face abstractie de tot si de toate. MMM intodeauna m-am intrebat cum ar fi daca toti am fi “nesimtiti”.. stiu ca expresia e prea tare dar cam asa ar trebui sa fim adica sa nu ne pese de…………….. Probabil ca am invinge boala secolului numita STRESSsi de aici toate bolile adiacente dar oare chiar putem. E usor sa vorbim de viata trebuie traita, nu ma intereseaza de…., orice ar fi eu sunt optimist…..etc. Dar oare viata ne lasa sa le punem in practica daca nu am fi “nesimtiti”. Cred ca nu nu putem trece peste nimic cu usurinta, familie, bani, stare sociala etc.. Ne gandim cu jind “Ce bine ar fi daca..?”

  3. Nu e vorba de nesimtire. Nu am pledat niciodata pentru asa ceva. E vorba despre a fi deschisi, chiar si in fata nimicului uneori. Sa intelegem ca poate sunt momente in care a ne lasa in voia nimicului e chiar exact ceea ce ne trebuie sau ne face bine. Sa deschidem astfel noi porti, sa lasam loc la ceva nou, poate mai bun decat ceea ce aveam inainte. Poate par doar vorbe, dar nu e asa, chiar ne putem schimba, trebuie doar sa stim ce e de schimbat si sa vrem sa o facem.

  4. MMM nu mai inteles uneori poate ar fi bine sa fim putin “nesimtiti” pentru ca doar asa am putea sa ne mai detensionam, sa ne deschidem catre nou. Am spus eu ca cam dur cuvantul dar gasiti voi o stare cand putem face abstractie de tot si de toate si suntem deschisi catre nou. As vrea sa cred ca putem fi mai buni, ca ne putem schimba…. Dar oare putem?????

  5. Reblogged this on Dor De Dragoste and commented:

    Azi se implineste fix un an de blogareala. Nu am stiu cum sa “celebrez” momentul, asa ca am dat reblog la un post de la inceputul scrierilor mele. Va multumesc ca sunteti prin apropiere… 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *