Despre trecut

Ce e trecutul? Sau mai bine zis … cine este el? Pentru ca eu il percep ca pe o fiinta vie. O fiinta care se infiltreaza permanent in mintea si gandurile mele, ia parte la deciziile mele, se aseaza pe nesmitite langa orice apare in viata mea si  ma obliga la comparatii, nu lasa nimic la intamplare, are grija ca totul sa fie incadrat in tipare, in tipare deja existente si pe care nu uita niciodata sa mi le puna la dispozitie.

Iubirile trecute, emotiile traite, cuvintele frumoase, sau chiar si vorbele grele, nedrepte, adresate noua de altii, intamplarile mai mult sau mai putin intamplatoare prin care am trecut, toate astea si multe altele sunt permanent in noi, ne fac sa fim ceea ce suntem azi. Am crescut odata cu ele, ne-am schimbat mereu in functie de ce am trait, bun si rau, placut si dificil, frumos dar si urat, emotionant dar si indiferent cateodata.

Trecutul influenteaza fara doar si poate modul cum actionam in prezent, ce simtim vis-à-vis de ceea ce ni se intampla acum, ce reactii avem cand suntem bucurosi sau tristi. Dar, inexplicabil poate, si prezentul influenteaza trecutul la randul lui. Nu schimba cu nimic actiunile noastre trecute, dar schimba felul cum le intelegem si le interpretam. Permanenta noastra schimbare face sa vedem cu alti ochi, poate chiar sunt alti ochi, ai unei alte personae, persoana noua care a izvorat din noi, trecutul, sa-l intelegem din alte perspective sa ii dam o alta valoare. Trecutul si prezentul se impletesc pana la urma, oricum ceea ce  traim chiar acum si consideram a fi prezent e de fapt deja trecut.

Daca am putea sa memoram numai ceea ce a fost bun si frumos, inaltator si stimulator, ceea ce ne ajuta efectiv in viata ar fi minunat. Dar din pacate tocmai cele care trebuiesc uitate ne macina mai mult, ne revin in memorie mai des, ne reconstruiesc celula cu celula, nerv cu nerv, ne constrang sa nu fim atat de fericiti cat am putea sa fim, sa nu fim atat de buni si de intelegatori cat am putea sa fim, sa nu iubim cu tot sufletul, sa nu ne daruim cu toata fiinta noastra.

Un lucru e cert: nu putem lupta cu trecutul, nu-l putem anula, nu-l putem nici macar modifica din propria noastra vointa, dar putem sa lucram la viitorul nostru, sa punem acum bazele unui viitor bun si frumos, sa gandim acum pozitiv, sa ne axam pe acele sentimente pure, luminoase, care merita traite, sa fim deschisi la tot, sa acceptam si sa intelegem lumea asa cum e, fara critica, invidie sau ura, punand astfel bazele unei schimbari a noastre in mai bine, si construirii astfel unui viitor asa cum ne dorim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *