Despre cupluri

Cupluri tinere, cupluri mai varstnice, cupluri recente sau mai cu vechime, sunt tot felul de cupluri dar problemele care apar sunt cam aceleasi pe masura ce timpul trece si ele evolueaza. Daca ar fi sa facem niste grafice, curba sentimentelor, a relatiilor intime, a supararilor si certurilor ca ar fi cam aceleasi la mai toate cuplurile, cu mici variatii desigur. Viata in doi, ca si viata insasi este doar o roata, jobul ei fiind sa se invarta mereu.

Intotdeauna, debutul unui cuplu este cam la fel, cu o mare iubire, sentimente puternice, dorinta la apogeu, multa tandrete, vorbe dulci, alintaturi, cadouri si atentii la toate ocaziile reale sau inventate,  mult timp petrecut impreuna, lipsa nevoii de altii… dar si multa gelozie si poate si multe certuri. Cat dureaza perioada asta? Nu exista un termen fix, dar nu prea cred ca depaseste o jumatate de an. Apoi, treptat unele caracteristici incep sa se schimbe. Nu in toate cazurile ordinea in care au loc schimbarile este aceeasi. In multe cazuri, se incepe de la nevoia de a petrece timpul si cu altii nu doar in doi. Apoi se mai raresc cadourile si atentiile, si vorbele de alint. Mai rau e cand se incepe direct cu diminuarea dorintei si a libidoului, cand se raresc momentele intime. Oricum se ajunge si aici. Nu cred ca exista cuplu care la cativa ani de la casatorie sa mai aiba aceeasi viata sexuala ca la inceput. Si cred ca asa este totusi firesc, face parte din firea omului adica, ca ceea ce are la indemana sa nu mai fie la fel de tentant ca atunci cand trebuie sa lupte sa obtina. Iar inceputul relatiei vine dupa oarece eforturi de cuceririe…. Si mai e vorba si de monotonie, momentele devin aproape identice intre ele, si interesul scade.

Pe masura ce relatia avanaseaza cei doi se adapteaza la convietuirea in doi, poate certurile devin mai rare, ambii invata sa reactioneze cum trebuie la starile si trairile celuilalt, apar compromisurile – bune si necesare, daca relatia este ceea ce ne dorim, si merita sa le facem. Din acest mement, totul depinde de vointa celor doi, si de modul cum au evoluat sentimentele. Daca dragostea s-a stins complet, dorinta la fel, si nu exista alte motive serioase de a continua, de cele mai multe ori e mai bine ca totul sa se incheie. Ca sa ma ajut tot de OCTAVIAN PALER, uitati ce spune el:

“Nu in putine cazuri, femeia si barbatul nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. In loc sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa-si aduca aminte cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat”.

Dar nu trebuie sa fie asa. Oamenii au intotdeauna motive sa ramana impreuna. Trebuie sa aiba. Pentru ca daca vor incerca din nou, o noua relatie, un nou cuplu, istoria se va repeta. Pana cand? Daca exista inca sentimente, daca exista inca atractie, si vointa din partea celor doi, un cuplu poate ajunge sa vietuiasca impreuna zeci de ani. Si sa fie cu adevarat fericiti.  Isi pot impartasi reciproc tot ce au si ce simt, pot petrece impreuna clipe minunate, pot sa vina fiecare cu aportul lor de emotii, tandrete, duiosie, pot construi o casa impreuna, pot creste copii impreuna, apoi nepoti, pot avea efectiv o viata implinita impreuna.

Se spune ca, in timp, dragostea inflacarata de la inceput se transforma in altfel de sentiment mai apropiat de prietenie. Ma bucur enorm de cate ori vad cate un cuplu de oameni aflati la varsta a treia, plimbandu-se la brat prin parc. Ce poate fi mai frumos, mai linistitor, decat idea ca poti imbatrani alaturi de cel pe care l-ai iubit si cu care ai impartit totul cea mai mare parte a vietii tale?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *