Vorbirea… ca o carte de bucate

 

Vorbele pot fi servite exact la fel ca mancarea. Asezata frumos pe o farfurie, cu tot felul de aranjamente estetice, sau mancata la graba fara prea mare fast. La fel cum mancarea are tot felul de gusturi, arome, culori si consistente la fel si vorbele spuse pot fi foarte diferite: dulci si mangaietoare, aspre si dure, acre si indiferente, picante si usturatoare. Mancarea ca si vorbirea poate fi in exces datatoare de stari proaste, sau limitata in portii si cuvinte facuta sa iti transmita doar esentialul.

Vorbele spuse, daca sunt ale unui indragostit, pot fi exact ca o… prajitura. Totul incepe cu un blat. Mai greu, mai dens, ca orice inceput. Si de obicei, bine copt. Apoi urmeaza un strat de crema, eventual alba. Cuvintele de dragoste autentica asa ar trebui sa arate, si gustul si consistenta sunt cele mai potrivite pentru dulceata celor transmise. Apoi mai vine un rand de blat. Apoi inca unul de crema, iar la final o glazura, fina, usor crocanta, care intregeste mesajul tandru, delicat si aromat. Singurul defect al unor astfel de vorbe, mult prea asemanatoare cu o prajitura… e perspectiva de a da in diabet, daca se repeta prea des.

Nu stiu de ce am inceput cu desertul (poate pentru ca e felul meu de mancare favorit…). Logic era sa incep cu …ciorba. Stiti voi, ciorba aceea care i-o serveste sotia sotului cand vine cu oarece intarziere acasa si cu oarece parfum de vinoase la bord. Ciorba de ….limba. In care doamna toaca marunt maruntel totul vreo jumatate de ora fara intrerupere, iar domnul aude cuvintele dar mici sanse sa le mai pricepeapa sensul (norocul lui).

Am sarit intentionat peste aperitive. Pentru ca ele sunt genul cuvintelor spuse la rece, care te fac sa te saturi de toate inainte de a incepe masa cu adevarat. Mai bine lipsa de ele.

Dar la capitolul felul II sau principal, avem multiple varinate. Depinde de gusturi si inclinatii. Una ar fi ghiveciul, calugaresc, manastiresc, sau cum s-o mai numi el. In care poti spune absolut tot ce vrei, fara sa se inteleaga nimic, fara sa aiba vreo relevanta. Doar sa spui. Nu importa ce. Cuvintele intepatoare, cele care te scutura putin, cu scopul de a te trezi la realitate, de a te face sa iesi din reverie, pot fi comparate cu o mancare mexicana, picanta, cu mult piper si ardei iute. Sau de ce nu niste minunate sarmalute, care te imbie cu mirosul lor, te atrag fara sa stii cum si de ce, te vrajesc si nu te poti nici cum abtine sa nu le dai curs.

Mancarea poate fi fierbinte, venita de la o persoana care iti vorbeste cu multa pasiune despre ce crede sau simte ea, sau rece si seaca, care te poate motiva sa te schimbi sau te face sa te incapatanezi si mai tare. Sau cel mai trist, poate fi doar calduta, banala, fara vlaga, fara motivatie, cea mai rea din toate.

Mai sunt si bauturile. Cele tari si aspre, cu arome puternice, care ard cu adevarul celor spuse, si de care e mai bine sa te feresti daca nu ai replica pe masura. Apoi sunt si cocteilurile, daaa, dulci, aromate, parfumate, vorbe care te vrajesc, te atrag irezistibil, te seduc si la final te lasa cu o durere cumplita de cap. Mie imi place limonada facuta cu sifon, dulce acrisoara, spumoasa, cuvinte care te fac sa zambesti, te bine dispun, poate chiar ajungi sa razi cu lacrimi si sa vrei sa mai bei si alta data.

Ce ma mira pe mine e minunata inghetata. Ea iese din tipare. E ca de gheata, si iti da fiori reci cand o … mananci, insa dulceata si aroma ei irezistibila e facuta sa te umple de satisfactie si fericire. Nu prea se potrivesc cele doua senzatii, si nu pot fi reproduse de nici un fel anume de vorbire. Exista doar varianta aceea … de la agonie la extaz, dar nu oricine poate avea sau crea astfel de stari contradictorii altora.

In final pot sa mai spun doar ca nu conteaza ce fel de mancare sau vorbire ti se serveste. Daca mancarea e bine gatita, din ingrediente de calitate, e buna orice fel ar fi ea, la fel si vorbirea, daca e cu buna intentie, cu dorinta de a te ajuta, chiar daca aparent e critica, chiar daca poate te scutura putin cu iuteala ei, e poate exact ceea ce trebuie in acel moment. Si poate va veni ziua cand va fi si plina de miere si lapte, cand te va lauda si incanta ca o dulce prajitura. Si va fi tot din multa bunavointa si iubire.

2 thoughts on “Vorbirea… ca o carte de bucate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *