Indoiala

Nu cred ca trebuie sa va mai spun. Stiti deja ce am facut. Am scris si am sters. Am capul mare de ganduri, de indoieli, de vorbe spuse si nespuse, de cuvinte care ar fi trebuit sau nu sa fie rostite. Sunt complet derutata, scriu si sterg, aprob si dezaprob ce am facut, ma bucur ca am avut curajul necesar, dar imi pare rau ca a trebuit sa o fac.

Indoiala e starea cea mai rea dintre toate. Am facut bine ce am facut? Era momentul potrivit? Trebuia sa mai astept? Oare am gresit? Nu are nimeni raspunsul la intrebarile astea. Totul e aleator. Ai luat o decizie bazandu-te pe ce iti spun inima si creierul. Sau doar unul dintre ele. Cine face cea mai buna alegere de obicei? Mintea ar trebui sa fie mai capabila de decizii intelepte, pentru ca ea este sau trebuie sa fie inteleapta. Trebuie sa judece, sa rationeze sa aduca argumente si sa traga cele mai bune concluzii. Dar se baga in seama si inima, are si ea ceva de spus, are propriul ei rationament pe care nu ti-l poate explica, nu are alte metode decat sa te faca sa simti, sa te doara, sa curga lacrimi fierbinti, fara sa intelegi cu adevarat de ce. Curios e ca de cele mai multe ori, mintea si inima, gandurile si emotiile au pareri contrare. Cand inima iti spune…du-te, fa ceva, mintea te opreste, nuuuuuu, gresesti, stai sa ne mai gandim, poate este alta solutie. Insa, cand inima nu iti prea da ghes, si nu iti da imboldul necesar sa faci sau sa continui ceva, mintea fara doar si poate  incepe sa se tureze. Poate totusi era mai bine sa…., poate totusi daca ai face lucrul respectiv ar iesi bine in final, poate lucrurile s-ar rezolva, etc. Spiritul de contradictie al mintii este evident. Numai atunci cand iubesti, cand inima freamata cu adevarat, mintea nu mai are loc, e redusa la tacere. Cred ca de fapt renunta ea de buna voie, uimita de puterea inimii si a dragostei.

Atunci ce facem, pe cine ascultam. Am mai cere si o a treia opinie interioara, dar din pacate nu prea mai avem cui. Ar mai fi subconstientul, dar cu el nu poti avea un dialog, nici macar cum e cel avut cu inima ta, cu sufletul. Va avea si el un rol in decizia ta, dar va fi unul nestiut si neinteles. Ce-ti ramane de facut in conditiile astea? Te bazezi pe inspiratia de moment? Intrebi un prieten? Faci o analiza swot? Nu stiu. Voi cum procedati in astfel de momente?

Inchei tot cu un citat:

Sa te fereasca Dumenezeu de cei care au doar convingeri si nici o indoiala.

Tudor Octavian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *