Speranta

Sper. Sper sa ma poti iubi. Sper sa merit asta. Stiu ca nimeni nu merita sa fie iubit doar pentru ca iubeste la randul lui. Asta nu e un motiv de dragoste. Nu e o speranta. Oamenii iubesc din motive… obscure. Se indragostesc fara …logica. De multe ori de cine nu trebuie. Sunt eu cea de care te poti indragosti? Simti cat de plin de tine e sufletul meu? Poate prea plin. Poate prea gol. Gol care vrea sa fie umplut iar de tine. Mereu.

O sa te intorci, stiu asta. O sa vii din nou spre mine. O sa ma privesti in ochi. Iar eu o sa-ti mangai obrazul. Si o sa-mi trec mana prin parul tau. O sa si trag putin. O dulce razbunare ca m-ai facut sa astept. Sa sufar. Sa ma doara dorul de dragostea ta.

As vrea sa te opresti o clipa din fuga si alunecarea ta, sa citesti randurile mele. Stiu ca te gandesti la mine. Stiu ca iti e dor. Mai bine zis sper asta. Incerc sa ma conving ca e asa. Dar daca nu reusesc eu acum, sigur o sa o faci tu atunci. O sa ma las din nou convinsa ca ma iubesti. Chiar daca tu nu o spui. Chiar daca ma lasi doar sa simt, sa intuiesc, sa sper. O sa ma las convinsa ca ma vrei, ca ma simti, ca te pot innebuni. Ca nu o sa mai vrei sa pleci. Iar si iar. Ca nu o sa mai vrei sa astepti sa simti cum iti sarut sufletul si cum iti umplu gandurile cu sarutarile mele.

Sunt oglinda sufletului tau. Iar tu esti oglinda mea. Simti ce simt eu. Iar eu traiesc prin ce simti tu. Respir prin gandul tau. Privesc prin inima ta. Ma hranesc cu speranta mea. Speranta ca ma iubesti.

4 thoughts on “Speranta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *