Povestea visului

S-au cunoscut pe net. Ca toata lumea de altfel, in zilele noastre. Au vorbit zile, au vorbit nopti. Au trecut zile, au trecut nopti. El era intr-o relatie. Ea tocmai iesise dintr-una. Asa ca s-au limitat doar la a vorbi. De toate. El era deosebit de bun ascultator si sfatuitor. Si ea foarte… vorbareata. Au devenit dependenti de discutiile lor. Si au ajuns sa le fie dor. Unul de celalalt.
Intr-o zi ca toate celalalte, ea venea de la serviciu, el la fel, ea cu masina, el trecea strada pe la o trecere de pietoni. Ea a vazut barbatul frumos si inalt de pe trecere, a inteles ca el este s-a emotionat si era sa-l calce. Perfecta intalnire dupa mai bine de un an de discutii si emotii. Numai ca ea nu a oprit. Dar i-a scris in seara aceea, ca ea a fost.
Intr-o alta seara geroasa de iarna, s-au intalnit. A fost… dramatic. Nu-si puteau lua ochii unul de la celalalt. Se devorau din priviri. Cand s-au despartit, s-au sarutat cuminte. Doar ea a insistat un pic. Si au plecat, tristi.
Apoi au inceput visele. Au visat ca s-au intalnit din nou. Si ca nu se mai devorau din priviri, ci efectiv. Ca se sarutau la masa la care au stat atunci, si erau oameni in jur. Dar lor nu le pasa. Mainile se cautau, genunchii se atingeau, buzele se sorbeau. Visul nu mai era vis. Parca ar fi fost aievea. Isi simteau arsura buzelor fierbinti. Si au ramas cu visul. Era prea mult. Nici visele nu pot suporta o tensiune atat de mare, o dorinta atat de aprinsa. Totul o luase razna. Scapase de sub control.
Si au reinceput sa viseze. Ca au plecat si s-au plimbat prin parc. Era ora 2. Noaptea. Nu era absolut nimeni. Doar ei. Nimic nu a mai contat. Erau acolo. Amandoi. In acelasi vis. Un vis dulce si amar, plin de iubire si de pasiune, dezlantuit si fara nici o sansa sa-l poata opri cineva. Cel mai frumos vis.

 

17 thoughts on “Povestea visului

  1. Pingback: Chestionarul lui Proust! | De prin viata adunate…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *