Despre durere

 

In general ma inteleg bine cu durerea, atunci cand apare. Ne toleram reciproc. Ne suportam. Nu iau niciodata analgezice sau calmante, doar astept sa treaca. Si de cele mai multe ori chiar trece. Mai devreme sau mai tarziu. Este vorba de durerea fizica. Dar mai e si durerea sufleteasca, durerea care arde inima si omoara speranta. Durerea care te face sa te simti greoi, imobil, durerea care nu te lasa sa te misti, sa vorbesti, sa mananci, care te roade pe interior, te macina, iti transforma sufletul in mii de fragmente disparate, care se amesteca intre ele, si te fac sa uiti cine esti cu adevarat. Cine ar trebui sa fii. Cine poti sa fii. Stii doar ca doare, doare teribil, si ai face orice sa opresti asta. Ai lua orice calmante numai sa-ti poata anestezia sufletul. Dar, din pacate nimic nu functioneaza. La mine cel putin. E genul de suferinta cu care nu am sa ma inteleg niciodata. E acea durere care face sa-mi curga lacrimi la cea mai fina atingere, care imi ravaseste sufletul, imi sfasie inima si ma rascoleste adanc. N-am intalnit-o de multe ori in viata, doar de doua ori, poate trei, dar a fost deajuns, poate chiar prea mult, poate mult prea mult. Si lasa urme. Asta e mai grav. Pare ca trece, dar e doar uitare. Uiti, dar nu inseamna ca a disparut din gandul tau, din inima ta. E acolo, pregatita sa iasa la iveala din nou, oricand, daca ii creezi conditiile necesare. Si se intampla sa i le creezi. Si doare din nou, poate mai stins, poate mai trist, mai melancolic. Poate ca suferinta in final te inobileaza, te transforma, te face sa evoluezi, sa fii mai intelept, dar cu ce pret… Merita oare? Poate ca nefericirea ne e data pentru a avea cu ce compara apoi fericirea, poate tristetea ne e data pentru a putea apoi sa apreciem mai mult bucuria, poate durerea ne e data pentru a sti ce e starea de bine, a ne bucura mai mult de ea si a o aprecia la justa ei valoare. Dar oare merita?
Ai grija, nu lasa durerea sa intre in viata ta.

21 thoughts on “Despre durere

  1. Lumea ,in cuvantul ei general acceptat , e formata din pozitiv si negativ….asa ca una fara alta nu se poate si,cred eu , n-am sti sa facem diferenta dintre fericire si tristete , deci se merita!
    Ce ma scoate pe mine din minti si nu voi intelege , caci e dincolo de puterea mea de intelegere , este acel indemn al oamenilor de zambesc intotdeauna , ascuzand in adancul lor tristeti si dezamagiri , dar elucubeaza pe gura indemnuri de genul “traiti-va viata , ca e frumoasa” sau “uitati necazuri si tristeti si intoarceti obrazul celalalt” si multe altele de acest gen….Cica ei sunt fericiti!
    Ei si sa zic ca suferinta si durerea asta ,despre care ai scris si care te imprastie in frimituri , de la interior la exterior , are si ea rostul ei. Si da , eu cred cu tarie ca merita si ca datorita ei devenim mai stiuti , mai intelepti-asa cum scri , mai puternici si invatand ce inseamna sa respecti durerea , amintindu-ti durerea provocata de tine insati , voit sau nu , la randul tau , altui suflet. Un fel de “roata vietii se intoarce”.
    Sa ai o duminica lejera , fara furtuni….nici afara , nici in suflet! 😉

    • Multumesc. Si poate da, asa este. Sunt bune ele durerile la ceva dar tot mai bune sunt bucuriile, fericirea si de la ele poti invata sa incerci sa ii faci si tu pe altii buccurosi sau fericiti. Adica e de preferat sa inveti avand parte de ce e mai bun in viata decat calindu-ti sufletul prin prea multe dureri.

        • Ma gandeam la copii. Ca incercam sa-i educam, sa-i invatam sa fie buni si iubitori prin exemplul personal, manifestand permanent iubire fata de ei si de cei apropiati lor, incercand sa fim buni si corecti, respectand pe ceilalti. Ce e fericirea nu putem sa ii invatam noi, doar sa invatam noi de la ei. Nu e musai sa simti durerea, sau nu atat de acut, ca sa stii apoi ce e fericirea. O poti invata cred si fara sa suferi foarte mult. Sper cel putin.

  2. Iti dau dreptate , insa uiti un lucru important : la randul lor vor infrunta lumea , iar cei ce i-au invatat sa fie buni si sa pretuiasca fericirea , nu vor fi mereu alaturi sa ii sustina si cand vor fi brusc loviti de realitatea cruda si neconcordanta cu idealuri invatate si in care au trait pana atunci , exista riscul ca totul sa devina o tragedie umana.Nu sunt o nihilista , ci descriu realitatea vietii in care traiesc. Am renuntat la idealuri utopice ce imi fac creierul sa elibereze endorfine , in favoarea luptei pentru spravietuire. Respect idealurile expuse de tine si te admir ca inca mai crezi in perfectiune , altruism si perpetuum mobile ! Respect ! 🙂

  3. “Din durerea mării se nasc valurile, din durerea sufletului se nasc… poeziile.”… acum am inteles de unde ai talentul asta deosebit pentru proza !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *