Iata si tema de astazi propusa de dragul Club psi.
Ploaia cuminte. Vine si se aseaza blanda peste noi, peste toti. Ne acopera, ne protejeaza, ne alinta, ne chema sa dansam prin ea. Si in ea. Ne uda parul si picioarele. E putin trista. Dar se inveseleste repede daca iese un colt de soare si o lumineaza. Apar brusc infinite curcubee in fiecare picatura de apa. Sau doar unul, imens, care inconjoara cerul. Cerul si pamantul. O sa ii caut capatul si o sa incep sa urc, sa ajung sus de tot si sa privesc nemurirea. Sa simt infinitul. Sa ating fericirea. Apoi o sa cobor alunecand ca pe un imens tobogan.
Ploaia suparata. Se napusteste asupra noastra. Dintr-o data, fara avertisment. Se bucura enorm sa ne ia prin surprindere. E firea ei, naravasa ca un mandru cal salbatic, care scoate scantei cand atinge pietrele lumii cu copitele. Lungi scantei, care se preling peste noi, insotite de groaznice zgomote ale cerului coborat aproape de pamant.
Ea, ploaia, este apa vietii, este hrana zeilor, stinge setea pasarilor, se lasa absorbita in adancul pamantului, hraneste samanta pierduta de floare, ne spala ranile si suferintele. O iubesc. Si ea ma iubeste.
Pingback: Ploaia « Tiberiuorasanu's Blog
Frumoase ploile tale, frumoase şi cuvintele care s-au scuturat din ele!
Da, ploile sunt frumoase, furtunile nu prea 🙂
Ai descris atat de frumos totul incat parca, parca ma convingi sa nu mai urasc ploaia 😀
Ar fi frumos sa incepi char s-o si iubesti 🙂
pentru asta trebuie sa scrii un roman superb ca si postarea asta 😀
O sa incerc 🙂
o sa imi placa sa il citesc 😉
eiii, si mie mi-ar placea sa-l scriu….
Pingback: Provocarea-Ploaia « Cataratorii
Tu o iubesti si ai scris frumos despre ea.
Eu urasc ploaia , ma deprima. Dar recunosc ca ma face sa cuget mai mult….
Dar tot ai scris superb despre ea, chiar daca o urasti.
:)) Pai..nu am avut nici bani sa numar si nici…sa… asa ca am scris.
Daaa? Culmea e ca nici eu 😆
:))
Lasa ca e mai bine asa, articolele au ramas, banii in cheltuiam deja pana acum… 🙂
Pingback: Ploaia « Dictatura justitiei
şi eu iubesc ploaia, ca şi tine. e frumoasă chiar şi aşa udă… este apă şi viaţă! 🙂
Asa e. fara ea nu ar fi viata, nu ar fi nimic.
da da daaaa, curcubeul.
asta-mi place la ploaie că după ce trece, se iveşte curcubeul! 🙂
deci are si ploaia partile ei frumoase …
m.a picurat in in suflet ploaia ta….si apoi a iesit curcubeul:)
Ma bucur mult daca a ajuns la sufletul tau.
“… sa ajung sus de tot si sa privesc nemurirea. Sa simt infinitul. Sa ating fericirea.” Mi-a plăcut grozav ideea asta.
Daaa, mie mi-ar place chiar sa pot face asta… 🙂
Pingback: ploaia