Nr. 100 … despre mine

Acesta ar cam fi articolul nr. 100. In acest moment aniversar 🙂 normal ar fi sa va multumesc ca ma cititi. Sa va spun ca ma bucura fiecare cititor, fiecare like sau fiecare comentariu de-al vostru. Dar eu cred ca cel mai simplu mod de a va spune Multumesc este acela de a va vorbi despre mine. Sa va las sa aflati cum sunt eu. Asa ca….
Sunt mereu grabita. Niciodata timpul nu e suficient pentru cate am de facut, sau mai bine zis pentru cate as vrea eu sa fac. Niciodata nu fac destul. Pentru mine, pentru cei dragi, pentru cei din jurul meu. Cred ca as putea mai mult.
Sunt punctuala. Chiar as putea spune ca exagerez. Dar nu exagerez cand spun ca iti poti pune ceasul dupa mine. Si nu vei pierde nici un tren. Motivul primordial pentru care fac asta este acela ca ma deranjeaza ca o persoana cu care stabilesc o ora de intalnire sa intarzie. Si pe principiul ce tie nu-ti place altuia nu-i face, nu intarzii niciodata. Chiar ajung mai devreme… ca sa fiu sigura.
Sunt cam lipsita de tact. Spun interlocutorului verde in fata ceea ce am de zis, chiar daca ar trebui sa realizez ca unele vorbe pot sa jigneasca, mintea mea nu functioneaza asa. Intai spun ce am de spus, si abia dupa aceea are loc declicul… ups, iar am dat-o in bara.
Nu retin figurile oamenilor care nu ma impresioneaza cu nimic. Ca si cum nu i-as fi vazut in viata mea. Chiar daca de fapt am vorbit cu unul de exemplu doar cu 5 minute inainte.
Nu prea stiu ce este aceea rabdarea. As vrea sa fac totul acum, sa obtin rezultatele dorite de mine ieri daca s-ar putea. Si cum cea mai mare parte din viata suntem in asteptarea a ceva, e cam chinuitor pentru mine. Mai ales in ce priveste lucrurile importante. Noroc ca sunt atat de ocupata mereu incat ma iau cu lista de probleme de rezolvat si.. uit.
Pun multa pasiune in tot ce fac. Poate chiar prea multa. Pun pasiune pana si in comunicarea cu cei din jur. Cand am ceva de spus, o spun tare si raspicat, ma agit, gesticulez, fac tot posibilul sa conving.
Privesc interlocutorul in ochi. Si imi este greu sa comunic cu cineva care isi fereste ochii, si vorbeste cu mine privind pe pereti. Imi da o senzatie stranie, si prefer sa evit apoi alta discutie cu acea persoana.
Sunt o persoana empatica. Simt oamenii. Simt ce simt si ei. Chiar daca ei spun altceva. Eu stiu cand mint, si stiu care e de fapt realitatea, in legatura cu sentimentele si trairile lor din acel moment.
Mai pe scurt sunt doar eu. Eu cea cu inima si sufletul mult prea pline de emotii si trairi, cea care se bucura si sufera extrem de intens, cea care plange si de bucurie si de tristete, cea care vrea sa daruiasca totul si sa primeasca ceva. Cea care iubeste si spera. Cea care scrie cu enorm de multa placere pe acest blog.
Noapte buna.

41 thoughts on “Nr. 100 … despre mine

  1. As fi spus ca esti scorpion , insa nu ai scris nmic de mistere si am asteptat continuarea 😀
    Te-ai descris interesant! Sa fi sanatoasa si la cat mai multe postari!

  2. Pingback: Revenire in forta – Articole recomandate! | De prin viata adunate

  3. Pingback: Revenire in forta – Articole recomandate! «

  4. Se pare ca apartin sagetatorilor, din aceasta cauza poposesc des pe aici, adevarul ca citesc cu drag cuvintele frumoase din acest blog. O zi faina.

  5. Tare faină “autocaracterizarea”. Îmi place ce ai spus despre tine.
    Şi eu sunt “bolnav” de punctualitate şi mă enervează rău oamenii nepunctuali şi fără cuvânt. Tot mai mulţi prin jur…Este un prim “test” al seriozităţii. Părerea mea.

  6. M-am linistit, nu sunt singura (leoaica) ce vorbeste transant, care vrea totul deodata si imediat, care nu retine fizionomii. A, mai sunt si punctuala de cand ma stiu. Ma bucur mult ca ni te-ai dezvaluit, ma ajuta ca te-am cunoscut.

  7. Buna dimineata !
    Esti libera sa crezi ce vrei dar, cele spuse despre tine
    le-am spus si eu in urma cu vreo patru ani despre mine !!!
    Adevarul este ca
    ADEVARUL
    spus in fata, deranjeaza enorm pe unele persoane ……….
    care din prieteni initiali, devin dusmani potentiali !!!
    Din cauza ADEVARULUI spus interlocutorilor,
    am avut multe de suferit mai ales ca am lucrat in ARMATA….
    Si cum dupa 1989 ministrul apararii nationale era numit POLITIC de catre partidul care castiga alegerile,
    iar eu nu am agreat si nici nu agreez POLITICIENII
    care-s IPOCRITI ,DEZBINATORI, MANIPULATORI,DEMAGOGI,
    OPORTUNISTI, MINCINOSI, TRADATORI de NEAM si TARA
    pentru a-si atinge scopurile personale,
    este lesne de inteles ca am avut multe de patimit pe perioada cand eram ACTIV…
    Si asta numai si numai ca spuneam ADEVARUL !!!
    Iar cei care au refuzat ATUNCI sa accepte spusele mele ADEVARATE,
    sunt acum la inchisoare , au dosare pe rol sau sunt in faza de urmarire penala ……………
    Dar, mai bine asa decat un prefacut si mincinos sadea !!!
    Imi place cum gandesti,
    imi place cum scrii,
    imi place exprimarea gandurilor in versuri !
    Culmea, si mie imi vine mai usor uneori sa ma exprim in versuri decat in proza …
    Dar, de vei intra pe
    http://aliosapopovici.wordpress.com/
    te vei convinge singura .
    Imi pare bine ca te-am cunoscut !
    O duminica frumoasa !
    Cu stima si respect,
    Aliosa.

    • Da, e mai dificil sa fii direct si sincer, uneori trebuie sa tii cont de mersul lucrurilor din acel moment, dar mie imi e greu sa nu fiu asa, pot doar incerca sa evit sa-mi spun parerea, dar daca mi-o spun, spun ceea ce simt si cred. Iti multumesc pentu vizita si comentarii. O duminica minunata iti doresc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *