Bunica

Lăsând la o parte lucrurile care nu mă atrag la ea, aici mă refer la politică şi “punerea la cale a ţării”, bunica este bunica.

E unica. Are mereu un zambet ca un vis de toamna in coltul gurii. Ii place sa cante tot ce aude pe la radio, radio care e permanent dat mult prea tare in bucatarie, locul ei preferat desigur. Nepotii sunt indragostiti de ea. Are un fel unic de a se pune in mintea lor. Rade cu ei de toate prostioarele, alearga cu ei, danseaza cu ei, ii asculta atenta la tot ce vor ei sa-i comunice. Ii intelege pentru ca se poate racorda la mintisoarele lor fara nici un efort.
Nu vorbeste niciodata 100% serios. Sau daca o face nu stii cand se intampla asta. E cam poznasa ca sa spun asa pentru o bunica. Si e foarte, foarte …curioasa. Are un fel al ei de a te iscodi, sa afle ea tot ce ai facut, simtit si gandit… nu trebuie sa-i scape nici un detaliu.
Are tot timpul idei destul de … nazdravane. Are propriile pareri despre absolut tot ce se intampla, in politica mai ales. Stie toate stirile si toate noutatile. E haioasa si daca stai cu ea ceva timp te simti parca eliberat de orice stress. Te face sa razi, sa uiti, sa te bucuri. E sufletista si darnica. Da tot ce are daca se nimereste sa ii ceara cineva. Nu are mai deloc simtul proprietatii. Daca ceilalti sunt fericiti este si ea.
Nu traieste din amintiri ca majoritatea celor in varsta pentru ca spera prea multe prin ochii copiilor si nepotilor ei. E bunica baiatului meu si mama mea si o iubim cu totii.