ea si norii

Avea o jumatate de ora libera intre serviciul nr. 1 si nr. 2. Putea sa aleaga, sa manance in timpul asta, sa atipeasca putin sau …. In ziua aceea a preferat doar sa priveasca afara, pe geam. Ploua. Ploua de multe zile. Nu mai stia de cand, le pierduse sirul zilelor si ploilor. Nu mai stia daca e primavara, vara sau toamna. Norii dansau pierduti, cand albi cand gri, cand negri. Si ei erau epuizati, obositi, poate si-ar fi dorit o pauza, odihna, liniste, fara vantul care ii zapacea incontinuu, fara fulgerul  care ii biciuia si ii speria. Erau in acel moment la fel de obositi si tristi. Ea si norii. Norii plangeau cu picaturi albastre, si ea a simtit nevoia sa planga si ea. Doar pentru ca rezona cu ei. Numai ca lacrimile ei erau sarate iar ale norilor dulci. Atunci a iesit afara. A lasat ploaia sa o cuprinda, lacrimile ei s-au amestecat cu ale norilor, si au devenit si ele albastre si dulci. Ii curgeau pe obrajii blanzi, se prelingeau pe gat, pe piept, ii mangaiau sanii rotunzi, ii linisteau simturile si ii spalau suferintele. A intins bratele in lateral si s-a lasat cuprinsa, mangaiata, imbratisata. Linistea din jur, adancita doar de zgomotul senin al ploii a navalit frenetic in ea. Ca o revelatie. Da, a fost o revelatie. A stiut in acel moment ca este una cu ploaia, una cu norii, aceeasi cu lumea toata, cu vantul care ii flutura parul, cu racoarea care ii cuprindea corpul. Si toata fericirea din lume putea fi in ea, ca si toata tristetea. Toate bucuriile copiilor, si toata suferintele mamelor, toate satisfactiile si toate supararile, toata libertatea din lume, toate erau atunci in ea, in inima ei, in sufletul ei si in mintea ei. Toate s-au contopit si au devenit UNA. Putea face orice, putea realiza orice si-ar fi dorit, dar nu-si dorea nimic, decat sa mai simta o secunda in plus ca ea e lumea. E viata. E totul. Si norii au simtit si eu, si au fost eliberati. Ploaia s-a oprit sa admire frumusetea ei, vantul nu a mai batut deloc pret de o secunda, norii s-au linistit in sfarsit si soarele a iesit mandru printre ei. Era atat de frumos… Doar curcubeul a uitat sa apara pentru ca vrajit de minunea petrecuta sub ochii lui  a adormit.

3 thoughts on “ea si norii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *