Liniște

E liniște-n noapte și luna-i tăcută

Dorm stele ascunse în plăpumi de nori

Cuvintele tac, nu vor a fi spuse

Iubirea-i uitată pe aripi de dor.

Pleoapele curg peste privirea stinsă

Inima plânge că nu ești lângă ea

Visele cad din ceruri pierdute

Pier gânduri șoptite încet pe-n serat.

Dorințele-s treze și apar de niciunde

Speranțele știu că urmează să vii

Gândul la tine mă ține în viață

Dorul te uită ca să pot trăi.

Luminile stinse ale orașului cântă

Liniștea-ți strigă în suflet și în gând

Ridică-te, du-te că viața-i prea scurtă

Destulă liniște o să ai în mormânt.

Duzina de cuvinte… oameni si ganduri

Gandurile sunt uneori niste simple baloane de sapun. Vin de niciunde si se sparg banal in mintea si in constiinta noastra. Si nu vin niciodata singure. Ca atunci cand sufli in pelicula aceea si ies o multime de balonase mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai transparente. Au doar aparenta unor cercuri cu contur alb sau colorat dar de fapt sunt  complet lipsite de continut. Depind doar de lumina care se reflecta in ele. Asa si cu astfel de  ganduri, ele stralucesc doar in functie de importanta pe care le-o dam chiar noi.
Dar sunt si ganduri care ne umplu mintea si lasa urme adanci, ca un alfabet sapat in piatra. E inutil sa incerci sa scapi din prinsoarea lor. Oricat te-ai razvrati, ele isi lasa pulberea de piatra cioplita in inima si sufletul tau, si se transforma acolo in sperante, in dorinte si visuri. Si uite asa inima ta ramane captiva intre bucati de trecut, mintea nu poate sa uite, iar sufletul tanjeste sau arde incandescent. De cele mai multe ori nici macar nu te mai razvratesti, te lasi prada lor, pentru ca in ele ti-ai gasit poate candva fericirea.
Acum inlocuiti cuvantul GANDURI din frazele de mai sus cu OAMENI (sau vise, sau cuvinte) si o sa vedeti ca e la fel de valabil. Va doresc sa aveti numai ganduri bune si numai oameni adevarati langa voi.

Alte duzini gasiti in tabelul de la clubul PSI.

Asteptarea

Zilele trec incet, greoi, apasator. Se scurg cu greutate, ca un rau de campie, incarcat cu toate poverile celor pe langa care trece. Orele trec si ele stinse, pierdute pe ganduri, amutite de dorinta. Minutele insa sunt sprintene si nerabdatoare, ele trec repede, dar sunt atat de multe, infinite. Atat cat sa umple o ora trista si o zi pierduta. O ora trista fara tine, o zi pierduta fara noi.

Asteptarea face timpul sa se dilate la infinit. Sa stea in loc fara putinta sa mai inainteze. Dens si incarcat. Apasator. Nu vrei decat sa treaca, sa dispara din calendar acele zile. Azi sa devina maine, maine sa devina ziua in care el o sa vina. Daca o sa vina. Te intrebi atunci, daca acea clipa mult dorita va fi. Nu mai conteaza cand. Doar sa vina, doar sa fie. Daca tot ai asteptat o ora, o zi, o saptamana, o sa mai poti astepta. Oricat e necesar. Dar, exista el cu adevarat? Sau e doar un vis cald de vara? O idee incoltita in mintea ta uitata in asteptare? Nu mai esti sigura de nimic. Asteptarea topeste gandurile, visele si dorintele, le amesteca, le ravaseste cu  speranta ca poate le vei uita. Incearca de fapt sa te protejeze de tine insuti.

Si cu fiecare clipa de asteptare depasita, esti mai golita, mai stoarsa de suflet. Ai lasat in acel minut proaspat trecut inca o picatura din sangele sufletului tau sub forma unei lacrimi scapate fara sa vrei. Asteptarea nu e durere, nu e tristete, nu e suferinta. Nu e nici dorinta si nici speranta. E ceva din toate acestea amestecate intr-un simt nou, necunoscut pana atunci, pentru ca fiecare asteptare e diferita. Iar cea de acum e speciala. Intotdeauna e asa.

Mi-e dor


Desi am scris relativ recent despre dorul de tine si despre dor in general, trebuie sa recunosc din nou ca MI-E DOR. Mi-e dor de EL, mi-e dor de copilul meu pe care nu l-am vazut de o saptamana, mi-e dor de o vacanta dulce si senina, mi-e dor de soare desi e peste tot acum in toiul verii, mi-e dor de padurea pe care nu am mai mangaiat-o de mult cu ochii, cu plamanii, cu palmele pe coaja batrana e copacilor, mi-e dor de lungi drumuri mana in mana, mi-e dor de marea albastra (sau Neagra nu conteaza), mi-e dor de sarutari si imbratisari pline de emotie si pasiune, mi-e dor de lucruri facute impreuna, mi-e dor sa stau la taclale cu prietenii de care nu mai am timp, mi-e dor de liniste si pace sufleteasca, dar si de agitatia dinaintea unei revederi atat de dorite si asteptate, mi-e dor de stabilitate si echilibru, dar si de zapaceala mea caracteristica, mi-e dor sa ma simt iubita si sa ma vad frumoasa in ochii lui. Mi-e dor de momente simple de fericire pura, nealterate de nici un gand razlet. Ordinea e complet aleatorie. Si nici nu conteaza. Important e ca imi e dor. Tare dor.