Curcubeul

E acolo. Il vad. A aparut de nicaieri. Mai inainte am privit cerul care s-a luminat brusc dupa ploaie, si nu erau decat albul norilor si stralucirea ireala a soarelui. Si deodata, s-au nascut ele, culorile. De unde au venit oare? Au furat stralucrirea petalelor de flori spalate de ploaie? Au atras ca un urias magnet culoarea adanca a oceanelor? Au respirat de drag verdele nesfarsit al padurilor? Au imprumutat de la razele arzande de soare nuantele aprinse ale focului? Poate ca da. S-au insiruit apoi mandre acolo sus, sa le poata vedea orice fiinta, orice vietate, sa umple toata lumea de bucurie, de emotie, de speranta. Intradevar, atunci cand apare acolo sus, curcubeul atrage toate privirile noastre, se incarca cu toate gandurile noastre, se umple cu toate visurile si dorintele noastre. Si devine si mai frumos si mai sfidator, mai mandru, dorit, iubit si asteptat. Privindu-l, atingem nemurirea, cantandu-l devenim si noi nemuritori ca si el. Admirandu-l aflam ca exista fericirea intradevar, laudandu-l suntem fericiti. Dorindu-l ne invata ce e iubirea, elogiindu-l invatam sa ne lasam iubiti. Ascultand muzica lui plutim sus de tot, dansam cu el, zburam sa ajungem la el sa-l putem cuprinde, sa-i simtim energia si viata la fel de efemera.
Aceasta a fost tema de luni propusa de Club psi.

13 thoughts on “Curcubeul

  1. Pingback: psi-luneli. Curcubeu « Tiberiuorasanu's Blog

  2. Pingback: Provocarea-Curcubeu. « Cățărătorii

  3. Pingback: Curcubeu « In jurul Kadiei

  4. Pingback: curcubeu

  5. Pingback: Curcubeu | In jurul Kadiei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *