Povestea supei crema de conopida

Duminica e ziua pentru cumparaturi saptamanale si pentru gatit. Pe mine si mancarea 🙂 . Asa ca inspirandu-ma vag din reteta lui Ana Maria de supa crema de broccoli, am pornit hotarata sa cumpar toate cele necesare. Ajung la Kaufland, umplu cosul cat de cat, si cand sa iau broccoli, ia-l de unde nu-i. Nici urma de broccoli pe acolo. In schimb un munte de conopida. Asa ca am zis, de ce nu. Are cam acelasi gust si sigur acelasi miros de varza. Culoarea difera. Ajung acasa, asez cumparaturile fiecare pe unde le e locul si ma gandesc. Ia sa caut totusi o reteta de supa crema de conopida, nu de broccoli, ca poate o fi diferita. Gasesc una. O ajustez din mers, adaugand un ardei capia rosu (pentru culoare mai mult), eliminand frunzele de telina si adaugand frunze de patrunjel ca din astea aveam.
Curat legemele, rad morcovul, tai cartofii bucatele, tai ceapa marut, si ardeiul la fel le calesc in putin ulei de masline si pun apa sa fiarba cu sare si putin piper. Si atunci brusc, ma loveste revelatia. De ce trebuie sa ma iau eu dupa reteta si sa pun doar morcov, o radacina de patrunjel sigur nu ar strica. Ma reped la frigider scot radacina, o curat o rad si o arunc in oala care deja fierbea de ceva timp. Si daca tot m-a lovit inventivitatea, imi aduc aminte ca am si doi dovlecei care stau cam de multisor in cutia cu legume a frigiderului. Ii scot la urgenta, ii curat si pe ei, ca se mai muiasera pe la varfuri, si ii tai bucati punandu-i langa buchetelele de conopida care asteptau cuminti sa le vina randul la oala. Intre timp fac si o verificare, merge supa combinata de dovlecel + conopida? Daaaa, am gasit o reteta cu asa o combinatie deci e ok. Chiar daca nu era eu tot asa faceam 😆 .
Reteta initiala presupunea sa adaugi cascaval la urma. Cum eu nu cumpar asa ceva, pentru ca ce se gaseste in comert sub numele de cascaval e in general o porcarie, mi-am adus aminte ca in reteta lui nenea cel frumos cu ochi albastri al Anei Maria se adauga iaurt, zic gata punem si smantana 🙂 . In fine, fierb toate acelea din oala, opresc focul si las sa se racoreasca ca sa le pot pune in blender. Dupa vreo 15 minute de racoreala am iar revelatia aia de gospodina desavarsita. Imi dau seama ca dupa ce o pasez nu o mai pun pe foc, deci smantana trebui adaugata acum si fiarta. Pun smanatana, pun oala din nou la foc, trag vreo 2 clocote, si o iau de la zero cu racoritul. Intre timp caut blenederul. Avand in vedere ca il folosesc doar de pasti si de craciun (pastele de anul asta, urmeaza craciunul de peste vreo 3 ani), fac eforturi maxime sa-mi aduc aminte cum se monteaza si unde. In fine pasez. Adaug patrunjelul tocat. Si iese cam ce vedeti voi in pozele de mai sus.
Concluzia. Super buna si gustoasa. Supa. Ce as fi modificat la ea. As mai fi pus o cana cu apa ca am pus doar 5 ca in reteta initiala. A iesit nitelus mai groasa decat trebuia. As mai fi pus vreo 2 catei de usturoi, ca am pus doar 2 si mai era loc. In rest exceptionala. Se serveste cu crutoane sau fara.
Si ca orice prezentator de retete ce se respecta nu pot decat sa va urez in final… POFTA BUNA.

6 thoughts on “Povestea supei crema de conopida

  1. 😀 Minunata supa ta! Vezi? Totul tine de imaginatie si inspiratie! de ce sa faci exact ca acolo , cand poti imbunatati asa cum doresti si iti place? 😉 Conteaza si inspiratia , insa produsul finit primeste nota de final! 😀
    Sa iti fie de bine! Ma bucur ca te-am inspirat!

    • Zau ca nu sunt nici o artista a bucatariei. Se poate citi usor printre randuri :-). si iti garantez ca oricine poate face asa ceva fara nici o problema.

  2. Mergea si fara smantana, pur si simplu supa crema de legume pasate :).Spun asta pentru ca pentru mine smantana e ceva care ingrasa si daca poate fi evitat, mai bine !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *