Cu ce se poate corela insomnia?
Cu visul. Cu visul cu ochii larg deschisi.
Cu dorul. Cu acel dor mistuitor care iti arde sufletul.
Cu gandul. Cu gandul care macina adanc, si curge continuu in mintea nedumerita.
Cu speranta. Cu speranta profunda ca ziua de maine poate fi mai buna ca cea de azi si cu gandul ca doar azi conteaza de fapt.
Cu iubirea. Cu iubirea nespusa si nescrisa. Cu iubirea pastrata in adancul inimii mult timp dupa ce totul s-a sfarsit, sau cu mult timp inainte de a incepe.
Cu dorinta. Cu dorinta ravasitoare, ce curge ca o lava fierbinte din pieptul ca un vulcan aflat sub o uluitoare presiune.
Cu grija. Cu grija ca celor dragi sa le fie bine, sa nu sufere, sa nu-i doara nici corpul nici sufletul.
Cu tristetea. E atat de trist sa fii trist.
Cu lacrimile. Cu lacrimile care sunt stoarse din suflet si uda perna.
Si cu multe altele.
Ma mai intreb de ce nu pot sa dorm… Cum as putea cand toate cele de mai sus sunt in mine, atat de prezente, atat de pregnante, cand toate isi cer dreptul la a exista, in mintea, sufletul si inima mea?
Voi dormiti?
