Imbratisarea ta

Înlănțuire e îmbrățișarea ta

Visare și speranta simt în ea

Trăiesc ca s-o aud din nou

Cum lasă-n mine cald ecou.

Mă doare când nu ești aici

De dor în brațe să mă strângi

Tandrețe dulce ca un vis

Aromă caldă de nestins.

Să mă cuprinzi cu har cântând

Durerea să dispară-n gând

Mintea să tacă și să uite

Doar inima-mi să te sărute.

Apoi mă mai îmbrățișezi odată

Să mă transform în tine toată

Să fiu așa cum ai visat

Din nou a ta pe înserat.

Duzina de cuvinte …. Trenul

Se aude din departare tropot infernal. Zici ca o intreaga herghelie de cai salbatici, alearga innebuniti inspre noi. Stefanel ma strange cat poate de mana, ingrijorat si chiar speriat de ceea ce se apropie cu viteza. Ce-o fi oare, se gandeste? Cum arata creatura care face astfel de zgomote teribile? Si in doar cateva clipe, in zare apare locomotiva neagra, carand dupa ea cu un urias efort vreo 10 vagoane de calatori. De data asta copilul se da inapoi cu un pas privind imensitatea miscatoare, care se apropia de el. Dar locomotiva nu s-a multumit sa-l impresionez doar cu talia ei pe copilul aflat prima oara in viata lui intr-o gara, ci a mai aruncat si un jet puternic de aburi, scotand un suierat infioarator. Asta deja a fost prea mult pentru el. S-a speriat de-a binelea si a inceput sa tremure tragandu-ma inapoi de mana spre iesirea de pe peron. Am incercat sa-l linistesc aratandu-i omul in uniforma agatat de scara primului vagon. El nu se temea. Si locomotiva nu-i facea nimic. Il tolera acolo, agatat de primul ei vagon, vagonul de clasa I. Mandria ei. Omul in uniforma parea ca transmite salutari in stanga si in dreapta cu steguletul lui rosu. Imediat dupa oprirea in gara, el a coborat pe pamant. Slava cerului ca s-a oprit. I-am aratat lui Stefanel cum o intreaga armata de oameni au aparut de nicaieri, verificand cu maxima eficienta, toate mecanismele vagoanelor asa cum un doctor te controleaza in gat sa vada daca ai ceva semne de boala. Se pare ca pe drumul lung al trenului a plouat, pentru ca ferestrele vagoanelor erau inca putin ude. O fetita straina, ce calatorea cu vagonul de clasa I, isi lipise nasucul de geam ca sa vada mai bine printre picaturile de apa. Dand cu ochii de copilul speriat de pe peron, i-a facut din mana zambindu-i fericita. Si atunci trenul s-a pus in miscare. Stefanel nu mai era speriat. Chipul vessel al fetitei aflata in trenul pana mai inainte infiorator pentru el, l-a linistit. Acum ii parea rau ca pleaca, si i se parea nedrept ca fetita era in vagon iar el nu. De atunci viseaza mereu ca merge cu trenul si vrea sa se faca mecanic de locomotiva.
Aceasta a fost duzina nr. 24 provocata de clubul PSI.

Au mai scris astfel de duzini si Tibi, Carmen Pricop, Vero, Some Words, Dictatura Justitiei, Scorpio, ch3815h, cammely, almanahe, Vanessa,