Nu plâng, dar lacrimile vin
Albastre, albe, sau fără culoare
Sunt pline de emoții și candoare
Și ma trezesc că totuși plâng, ca din senin.
Se-noadă mai intâi în gât adânc
Se înfiripă din suflet curgând
Iau viață și se aștern stins
Pe foaia pregătită pentru scris
O literă, o lacrimă și-un vis.
Un vis pierdut în colț de dor
Un vis dorit a se-ntâmpla din nou
Un vis ce doare în sufletul meu
Aripa ruptă a păsării căzută-n zbor.
A doua lacrimă vine și ea
Găsește calea deschisă de prima
E calea dorului de tine
Când te asteaptă langă sine
Când te așteaptă și nu vii
Cănd te dorește și nu știi.
În lacrimi o să mă prefac
Topită o să fiu un veac
Un veac în care o să te iubesc din nou
Un veac de lacrimi, triste, vesele, mereu.
“Topita o sa fiu un veac
Un veac in care o sa te iubesc din nou
Un veac de lacrimi, triste, vesele, mereu.”
frumos…
Multumesc… 🙂
Frumos….azi m-au “lovit” versurile tale .
Sa ma bucur sau nu?
Jumate-jumate!
As fi preferat sa ma bucur 100%… 🙂