Nu plâng, dar lacrimile vin

Albastre, albe, sau fără culoare

Sunt pline de emoții și candoare

Și ma trezesc că totuși plâng, ca din senin.

Se-noadă mai intâi în gât adânc

Se înfiripă din suflet curgând

Iau viață și se aștern stins

Pe foaia pregătită pentru scris

O literă, o lacrimă și-un vis.

Un vis pierdut în colț de dor

Un vis dorit a se-ntâmpla din nou

Un vis ce doare în sufletul meu

Aripa ruptă a păsării căzută-n zbor.

A doua lacrimă vine și ea

Găsește calea deschisă de prima

E calea dorului de tine

Când te asteaptă langă sine

Când te așteaptă și nu vii

Cănd te dorește și nu știi.

În lacrimi o să mă prefac

Topită o să fiu un veac

Un veac în care o să te iubesc din nou

Un veac de lacrimi, triste, vesele, mereu.