Provocarea de luni – Invers

As vrea sa pot sa merg inapoi, sa ma intorc intr-un anume punct al vietii mele si sa iau alte decizii, sa aleg alte cai. Pe de alta parte caile alese, bune sau rele, m-au format ceea ce sunt acum. Si imi place ce sunt. Cum sunt. Poate suna a lauda prosteasca, dar eu sunt multumita de mine, de sufletul meu, sau el de mine, nu stiu. Printre multe bucurii si necazuri, printre multe greseli si lucruri bine facute am devenit eu, cea de acum.
Poate daca as fi ales invers nu ar fi fost asa. Poate mi-ar fi fost mai bine pe moment, poate as fi fost mai fericita, dar mai superficiala. Poate as fi inteles mai putin din viata, poate m-as fi cunoscut mai putin pe mine insumi. Sufletul se caleste, inima afla cum sa iubeasca, mintea invata si ea din greseli, si incearca sa se adapteze, sa se corecteze din mers. Daca lucrurile ar fi stat invers, nu as fi stiut acum sa iubesc atat, sa sper atat, sa simt atat de mult si sa daruiesc. Totul se invata, inclusiv iubirea. Se invata din experienta proprie, din esecurile avute, si din implinirile traite. Daca totul ar fi fost invers deci, si eu as fi fost invers? Adica daca acum ma plac, invers ar insemna ca acum m-as uri? Nu stiu. Nu cred. Nu exista o legatura de cauzalitate chiar atat de directa. Exista, evident, dar e ceva mai nuantata.
Pentru cea care sunt acum cred ca trebuie sa multumesc nu doar deciziilor mele anterioare, ci si celor care au fost langa mine, si m-au influentat, facandu-mi un bine sau un rau relativ, si care m-au ajutat, si ei, sa fiu astazi in fata voastra … EU.
Aceasta a fost provocarea de luni de la clubul PSI.