As vrea

As vrea sa pot scrie o noua scrisoare, care sa ajunga la destinatar. Sau nu. Conteaza ca o scrisoare de dragoste sa fie si citita de cel caruia ii este adresata? Sau e suficient sa fie foaia de hartie umpluta cu toate acele cuvinte, scrise cu mana iubirii? Gandurile odata pornite nu mai pot fi oprite din drumul lor, iar cele care sunt si scrise, deja au o dubla putere. Citite sau nu.

As vrea sa-i aduc aminte de noi. De nesperatele clipe de infinta magie total nepremeditate. De atingerile dureros de tandre si dulci, de ferestrele sufletelor noastre deschise una spre alta, de timpul care statea in loc admirandu-ne cum ne daruiam. Visam ca poate fi asa mereu, gandeam ca este imposibil. Atata frumusete nu poate dura, si nici macar indura sufletul unui om.

As vrea sa stiu ca nu trebuie sa-i aduc aminte de toate astea si de atatea altele. As vrea sa stiu ca le poarta cu el oriunde ar fi.

As vrea sa cred ca dorul il cheama,

Si cerul e acelasi si pentru el.

Cuvintele se aseaza singure in versuri desi nu le-am cerut asta. As vrea sa pot decide eu daca sa scriu in proza sau in versuri, in asa fel incat acestea sa-l gaseasca mai usor.

As vrea sa gasesc cele mai potrivite cuvinte, sa scot toata pasiunea din ele, si s-o uit undeva pana cand va veni.

As vrea sa traiesc noi semne de exclamatie,

Si nici un punct sa nu apara intre noi.

As vrea doar sa stiu ca ii este bine oriunde ar fi.

As vrea sa uit ca sa pot trai.

Am preluat melodia asta de la personalitate autentica si ii multumesc pentru ca mi-a readus aminte de ea.

6 thoughts on “As vrea

  1. Aş vrea să-mi pot alege viitorul
    Sărind prin paralele universuri,
    Dar viaţa nu-mi permite decît dorul
    Şi visele, pierdute printre versuri…

      • Nici cea mai bună maşină de spălat nu poate scoate scamele ascunse prin colţurile buzunarelor, pînă nu le întorci pe dos. 😉

        Şi mai era şi-un joc de cărţi, al cărui nume s-a pierdut în negura trecutului, cînd fiecare-şi ţine cartea pe frunte şi poate vedea orice mai puţin propria-şi carte. Ce putem face dacă regulile vieţii nu ne dau voie să vedem ce ni-i scris pe frunte…?

        Dar dacă ne jucăm cu focul şi încercăm “exorcizarea” dorului punîndu-l la loc de cinste în propriul pseudonim, atunci… anything goes 🙄

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *