Doar niste ganduri

Plec si vin. Zilnic. Ma duc si ma intorc. De la toate treburile zilnice implinite sau poate nu. Rutina? Da. Viata? Nu prea. Ce schimba tabloul zugravit deja oarecum? Iubirile, pasiunile, sperantele, visele si visurile.

Planuri de viitor? N-am si nici nu-mi fac. Totul e atat de incert, lumea, viata, economia, politica, incat chiar nu se merita efortul de a planifica ceva pentru mai departe de maine. Aproape nimic din ce am planificat anterior nu a iesit cum am vrut eu. Poate a iesit mai rau, sau poate mai bine. Nu conteaza. Dar total diferit.

Trecutul? Da, el ma preocupa intr-o anumita masura. In masura in care pot sa-mi mai clarific niste aspecte poate ramase nerezolvate, sa mai trag niste concluzii, sa mai inteleg si sa mai invat inca din greseli.

Dar prezentul? Cum spuneam la inceput, rutină, rupta din cand in cand de emotii, trairi, sperante nascute sau renascute, vise de zi sau de noapte. Si timpul. Care se scurge lent cand astepti ceva mult dorit, si al naibii de repede cand traiesti acele clipe, atat de greu ajunse sa se implineasca. Si nu te poti opune lui. Nu te intreaba cum vrei tu sa treaca. Nu te lasa sa rupi foile calendarului cand ai tu chef. Si nici sa tragi de unele dintre ele lungindu-le la nesfarsit. Traind in ele in nestire, fara limita si fara teama ca se vor termina vreodata. Momentele de fericire sunt scurte, oricat ar fi de lungi. Sunt efemere, si nu lasa cine stie ce urme. Durerile insa sunt lente, profunde, macina, sapa transee adanci in sufletele noastre. Dar si ele fac parte din viata. Si pot fi benefice macar in sensul ca putem apoi compara cu ele fericirea, si sa reusim astfel sa o apreciem la justa ei valoare.

Pana la urma ce este viata? Un cumul de informatii primite pe cele mai diverse cai, din prima secunda a vietii noastre, mai multe sau mai putine in functie de cata deschidere avem (si deschiderea asta se invata daca esti in mediul potrivit), un cumul de experiente personale, un cumul de trairi interioare de toate felurile, un numar de fiinte cu care interactionam, un numar de batalii pierdute sau castigate, un numar de dorinte, vise, sperante implinite sau nu,  un numar de zile si nopti, de seri si dimineti, cu multa buna dispozitie sau cu tristete petrecute. Si o evolutie, mai usoara sau mai grea, mai lina sau mai abrupta, mai placuta sau profund dureroasa… Ca exista o soarta, ca soarta ne-o facem chiar noi, cu faptele noastre, cu gandurile noastre si cu vorbele noastre, nici nu mai conteaza oricum. Si e scurta. Cam prea scurta pentru cate sunt de vazut, de invatat, de simtit si de trait. Cand te dezmeticesti un pic deja e pe la jumatate. Dar e frumoasa, si cu siguranta depinde in mare masura de noi insine sa ne-a facem asa. Sa ne plangem de mila mai putin si sa facem mai mult pentru noi si pentru cei dragi. Cam atat.

16 thoughts on “Doar niste ganduri

  1. Dacă visezi la câte ceva, asta înseamnă tot planificare. Poate cel mai frumos mod de a organiza ceva care se va petrece în viitor (mai apropiat sau mai îndepărtat)

    • da, poate ai dreptate, e un mod mai… poetic de a-ti propune sa realizezi ceva, nu stiu, desi poti visa si la lucruri care stii sigur ca nu au cum sa se implineasca vreodata, decat printr-o conjunctura cu totul speciala…

  2. Orice om are dreptul sa viseze, indiferent de varsta. Dar intradevar, visele isi mai schimba forma si culoarea odata cu inaintarea in varsta. Dar ce i-ar mai ramane unui om daca nu ar avea nici macar visuri si sperante? Nimic cred.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *