Emotii in zori

Dimineti insorite imi umplu casa si mintea

Sperante uitate revin intre vise si ganduri

Noaptea-i trecuta, o noua zi reinvie

Iubirile mor, strapunse de dorul din mine.

Timpul asteapta, sper ca n-o sa mai treaca

L-as vrea langa mine, clepsidra mereu neintoarsa.

Doar el si timpul au fost mereu buni prieteni

Pentru ca faceau minuni impreuna

Obligand luna sa stea-n loc, sa ne priveasca.

Nu stiu care e rolul meu in aceasta poveste

Pentru ca picaturile de roua ale lacrimilor mele

Nu fac nicicand soarele sa se opreasca

Si sa se oglindeasca vrajit in ele.

Iar timpul meu e ori prea incet ori prea grabnic

Furtuni se abat peste cerul alta data statornic

Dar nopti senine urmeaza din nou dupa ele

Sperantele pierdute le gasesc printre stele.

Stelele mor dimineata, si visele triste odata cu ele.

Dar altele vor apare in suflet sa spere

Albul luminii va umple din nou toate emotiile mele

Gandul la tine traieste si moare in mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *