Pe sub porti de cer trecand
Ziua se transforma in noapte
Pe sub porti de liniste trecand
Glasurile devenira soapte
Pe sub porti de seara trecand
Visul crestea din realitate.
Iubirea se inalta cat mai sus
Pe dedesupt nu voia ca sa treaca
Pentru ca s-ar fi transformat si ea
Nu se stie in ce… dar in altceva.
Poate in dor adanc ce cuprinde
Inima ce brusc o atinge
Poate in lacrima care curge
Si visul in roua il strange
Poate in trist suras
De aducere aminte.
Inima indrazni si trecu si ea
Pe sub porti de uitare mergea
Poate asa in sfarsit va-nvata
Sa stearga iubirea din ea.
Alte povesti pe care merita sa le cititi gasiti in tabelul de la clubul PSI.
Să n-o şteargă de tot, s-o păstreze măcar în album… 🙂
Poate da, merita pastrata ca amintire….
Şi eu aş zice s-o păstreze 🙂
vad ca votati toti impotriva … 🙂
Iubirea nu se sterge niciodata ,ramine mereu acolo in adincul sufletului, chiar daca a fost desarta. O zi faina.
Da, asa este. Multumesc la fel.