Ma priveai tacut, cu tampla sprijinita in palma. Ma priveai cum fumam, scotand calm, rotocoale blande de fum. Ai intins atunci mana spre mine, managaindu-mi obrazul, incercand de fapt sa faci asta dand parul lung si ravasit la o parte. M-ai privit in ochi si mi-ai spus acele cuvinte, pe care nu am vrut sa le aud, sa le stiu, sa le uit. Nici nu le-am inteles atunci, pentru ca de fapt nu eram acolo, eu pluteam odata cu fumul tigarii, ma disipam pierduta in ochii tai calzi. Te-ai apropiat de mine, si un fior m-a cuprins cand….
M-am simtit incercuita de bratele tale,
Vanat sigur iti eram, fara putinta de scapare.
Ai inceput sa tragi incet esarfa de la gatul meu, lasand cate putin la vedere pielea care devenise palida, ca de alabastru.
Alunecare prelunga, lenta si senzuala
Un tremur teluric pe pielea gatului meu, goala.
Sarutul ce a urmat nu poate fi descris nici in versuri si nici in proza, poate doar printr-o insiruire de cuvinte fara logica (pentru ca el, sarutul, e dincolo de orice logica, de orice incadrare in termeni si tipare): savoare, daruire, emotie, pasiune, dulceata, vis, ambrozie, placere, romantism, delicatete, tandrete, fior, extaz, dor, iubire ……….
Aceasta a fost duzina provocata de clubul PSI. Duzina fara paguba, care nu si-a gasit locul printre celalalte 11 cuvinte. L-am amintit totusi acum, la urma, asa ca sper sa fiu iertata 🙂
nicio paguba! 🙂
asa m-am gandit si eu…. 🙂
câte cuvinte ai legat de sărut!… 🙂
prea putine cred…. 🙂
Ai scris atât de frumos, încât lipsa pagubei e pagubă-n ciuperci! 😀
Ma bucur ca nu-i nici o paguba… 🙂
a pagubă fac poezia şi proza;
săruturile care nu pot fi descrise sunt..şi-atât! 😛
Corect 🙂
😀 putem să nu te iertăm? ar fi paguba noastră dacă nu am face-o!
M-am gandit eu ca ma iertati… 🙂
Un sarut care face cat o mie de cuvinte. :))
Asa e… 🙂
Cine are nevoie de pagubă la un sărut?
E mult mai bine-aşa: “savoare, daruire, emotie, pasiune, dulceata, vis, ambrozie, placere, romantism, delicatete, tandrete, fior, extaz, dor, iubire”. 🙂
Zi minunată îţi urez!
Asa m-am gandit si eu…:-) o zi minunata si tie.
Poate vreodată ca un sărut să fie pagubă ? De timp ? Poate . Dar mai bine o astfel de duzină decât un sărut cu pagubă.
Da, asa este. Nu puteam corela cuvintele astea nicicum 🙂
Posibilă completare…
Şi-apoi a urmat încă unul şi încă unul, mai aprinse, mai pasionale, iar mintea mea pierdută-n norii dorinţei, a mai apucat un singur gînd înainte de a ceda extazului: “cînd va fi să pleci – ca multe alte vise – tu vei fi rămas cu paguba-n săruturi, iar eu… mai bogată cu un vis frumos…”
Bravo… i-ai gasit si locul cuvantului pierdut de mine.
Ce-am fi dacă nu ne-am ajuta unii pe alţii, măcar aşa din cînd în cînd… 😉
Foarte frumos ai scris! Un moment unic, tainic, divin!
Da, asa este.. ai mai gasit niste cuvinte potrivite 🙂
Io n-am sarutat icoanele da loc..Si nici mana popii! :))
🙂
Descrierea senzatiilor unui sarut memorabil e greu de surprins, dar tu ai reusit… Felicitari! 🙂
Multumesc, si ma bucur ca ti-a placut.
Reblogged this on chakravarthiqmwardh.