Mângâiere

Mângâiat se vrea sufletul meu

De al tău suflet

Adormit lânga mine.

Iubită se vrea inima mea

De a ta inimă

Bătând cu putere în mine.

Admirat ar vrea să fie trupul meu

De a ta blândă privire

Poposită mereu pe mine.

Sărutat de tine visează că e visul meu

In toate culorile

Răsărite din marea de stele.

Alinat este gândul meu

De toate dorurile

Provocate de tine.

Alintat se vrea chipul meu

De degetele tale

Mângâietoare ca lacrimile mele.

Amuţită vreau sa fie speranţa mea

Să nu mai viseze la tine.

7 thoughts on “Mângâiere

  1. Acum am înţeles şi eu mai bine… dorinţe, visuri şi speranţe… drept dovadă: click pe Like. 🙂

    Dar ce se întîmplă oare, atunci cînd ele toate se îndeplinesc – pentru unii doar… cîteodată? Ajung pe galantarele din spate, la preţ redus, precum hainele din sezonul trecut… Şi se nasc altele. Şi tot aşa. Sau…?

    • Nu cred ca ai inteles bine. Visele nu se implinesc si consolarea e ca macar poti scrie despre ele. Daca s-ar implini ar fi prea frumos, eu cel putin as prefera sa am doar un vis, si sa traiesc cu el toata viata, implinit fiind…. sau nu.

      • Tocmai de-aia am spus că se împlinesc doar pentru unii, şi asta cîteodată. Şi mă întrebam, oarecum retoric, ce se întîmplă după. Am înţeles că tu încă le plimbi pe plajă, înălţate ca pe zmeie, cît timp încă mai bate vîntul speranţei…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *