Într-o zi un motănel

S-a urcat pe-un scăunel

Încercând timid să prindă

O musculiță în tindă

Musculița a zburat

Motanul s-a supărat.

Era neagra ca și el

Se gândea acel motănel

De ce zboară și eu nu?

Las-că sar acu acu

Și o prind poate mă-nvață

Cum să zbor, o leg c-o ață

Și mă țin eu după ea

Poate așa voi învăța.

Musculița zboar-un pic

Și se asează pe botic

Pe boticul de motan

Dar dă de un iatagan

O mustață ascuțită

Și-apoi cade amețită.

Motănelul bucuros

Zice, iaca că m-am scos

Musculița a cazut

Și nimica n-am făcut

Deci zburatul nu-i prea bun

Că tot jos ajungi oricum.