Într-o zi un motănel
S-a urcat pe-un scăunel
Încercând timid să prindă
O musculiță în tindă
Musculița a zburat
Motanul s-a supărat.
Era neagra ca și el
Se gândea acel motănel
De ce zboară și eu nu?
Las-că sar acu acu
Și o prind poate mă-nvață
Cum să zbor, o leg c-o ață
Și mă țin eu după ea
Poate așa voi învăța.
Musculița zboar-un pic
Și se asează pe botic
Pe boticul de motan
Dar dă de un iatagan
O mustață ascuțită
Și-apoi cade amețită.
Motănelul bucuros
Zice, iaca că m-am scos
Musculița a cazut
Și nimica n-am făcut
Deci zburatul nu-i prea bun
Că tot jos ajungi oricum.