Buna dimineața

Coada îi e lungă și stufoasă

Blana foarte fină, mătăsoasă

Ochi îi sunt negri ca și el

Este doar un motănel.

Toarce lung și hotărât

Să se-audă dindărăt

Și întinde o labuță

Mai scoate chiar și o gheruță

Și adoarme răsturnat

Și cu capul atârnat

A picat de oboseală

Dupa atâta hârjoneală.

Soarele a răsărit

Și pisoiul s-a trezit

Buna dimineața deci

Tu la muncă tre să pleci

Eu te aștept aici cuminte

Și o să mă joc cu o minge

Prostioare nu o să fac

Și mâncarea toată o pap.

Eu sunt Miu cel isteț

O zi buna să aveți :-).

18 thoughts on “Buna dimineața

    • Multumesc. E al doilea poem dedicat lui. Si mai urmeaza 🙂 Multumesc de urari in numele lui, ca acum e ocupat, doarme, a obosit deja 🙂

      • Esti tu modesta, dar chiar voiam sa iti zic ca te perfectionezi de la o zi la alta la scris.
        Are si poezia ceva special, ca doar e despre motanul cel special, nu-i asa? Si se vede ca ti-e drag de el. 🙂 E frumos ca ai reusit sa ii interpretezi limba unui necuvantator. 🙂

        • da, la asta chiar incep sa ma pricep, are un miiiuuu special cand vrea papa, altul cand vrea apa, altul cand vrea la plimbare prin gradina, si cu totul si cu totul altul cand incape pe mainile lui fii-miu si ale baietelului vecinilor 🙂

  1. Ha, ha! Ce frumoasă poezioară! Se potriveşte la fix cu ceea ce ştiu să facă aceşti micuţi năzdrăvani blănoşi! Iar faza cu “cuminte”…hmmm! Nu cred eu că n-o să facă şi ceva gimbuşlucuri!

    O zi frumoasă! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *