Zilele săptămânii noastre

Zilele săptămânii mele-s aşteptare

Secunde grele, ticăie încet

Minute lungi, dorinţe trecătoare

Ore adânci, pe care le aştept.

Zilele săptămânii mele-s nerăbdare

Să piară precum visul cel urât

Să plece şi altele iar să zboare

Poeme triste-n sufletul pierdut.

Orele săptămânii noastre-s nemurire

Să nu mai treacă, eu nicicând aş vrea

Să port mereu toată acea trăire

Sublim ascunsă în inima mea.

Zile, ore, minute sau secunde

Pline de tine se doresc mereu

Altfel, nu sunt decât momente vide

Un timp golit, fără esenţă, trece-atât de greu.

Zilele săptămânii noastre-s diferite

Poate când eu plâng tu eşti fericit

Când tu visezi la clipe mult dorite

Eu nu mai sper decât la un sfârşit.

Azi a fost timpul pentru psi-luneală.

34 thoughts on “Zilele săptămânii noastre

  1. Pingback: zilele săptămânii noastre « Almanahe

  2. Pingback: Zilele săptămînii noastre « Tiberiuorasanu's Blog

  3. eu zic sa renunti la a mai plange asa singurica, ia-l de guler si spune-i verde in fata ce te doare, ca poate nici nu-si da seama ce-ti face, iar daca nu se schimba nimic, ia-te singurica la palmi si revino-ti, e plina lumea de feti frumosi
    o zi faina sa ai, draga mea
    pusic

  4. Pingback: psi-luneli: Zilele săptămânii noastre « irealia

  5. Pingback: Provocarea- Zilele saptamanii noastre « Cățărătorii

  6. Cine plânge mai mult trăieşte mai mult – aşa cică… Deci eşti în avantaj 😆
    Iar poezia e foarte, foarte frumoasă!

  7. Ei da, arată totul mult mai bine cu diacritice, în ochii minţii. 😉 Mai sînt cîteva scăpări, dar nu asta-i important, ci faptul că ai încercat. Arigatou! 🙂

    Dincolo de asta, ai surprins foarte bine cruzimea de picătură chinezească a timpului petrecut în despărţire. În detrimentul scrierii, poate, ţi-aş dori ca lacrimile de-acum încolo să-ţi fie numai de la ceapa tocată, dar – cine ştie – ce capodoperă s-ar putea naşte chiar şi dintr-un biet rentaş…

      • Crezi că scapi aşa de uşor de-unu’ ca mine? Ia uite: “Să numai treacă“, “tu eşti fericit”. 🙄

        Cinste ţie pentru voinţă şi ambiţie. Ştiu că moi sînt greu de înghiţit uneori, însă rezultatele se vor vedea în timp. 😎 Mulţumesc pentru răbdarea de a mă suporta (şi pentru like-uri, dacă tot mă aflu în vorbe). 🙂

    • Marques greşeşte… Cine te iubeşte te va face întotdeauna să plîngi… de bucurie! 😎

      (am greşit şi eu mai sus, mi-a scăpat din greşeală un spaţiu – e “Să nu mai treacă” – na, că sînt şi eu om! 😛 )

        • E cam ciudată platforma WP, şi pe mine mă scoate din pepeni de multe ori. Toţi se minunează cum de am eu atîta răbdare de fel, iar eu mă minunez cum de ei încă mai au computere, la lipsa lor de răbdare… 😆

          În funcţie de browser (şi uneori, de tema blog-ului), unele tag-uri nu apar corect, spre exemplu Bold şi Italic. Mai sus, subliniam lipsa lui ă în ‘treacă’, însă nu ştiu dacă la tine apare îngroşat acel ă , poate de aceea nu ne înţelegem aşa cum ar trebui…

          În fine… amănunte… să nu stricăm momentul poetic. 🙂

  8. Până mi-a dat ultimul vers în cap, nu m-am gândit decât aşa: “Ce fain, ce fain poem de dragoste împlinită”… După ultimul vers, rămâne constatarea fără ultimul cuvânt. Că şi tristeţea are splendoarea ei!

    • E genul meu de a scrie de la extaz la agonie… of…. tot in rime scriu, da si tristetea e frumoasa… am scris parca pe undeva pe aici… 🙂

  9. Dacă-ţi doreşti să se sfârşească
    Durerea şi tristeţea trebuie să ştii
    Că ele-or dispărea în loc să crească
    Când ai să încetezi a-l mai iubi.
    Dar ţi-e mai dragă dragostea decât
    Greu de-ndurat ţi-e dorul şi urât…

    cred eu şi, dacă greşesc, cer iertare… 🙂

  10. Pingback: Irealia | Zilele săptămânii noastre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *