Poveste în zori


Au deschis ochii amândoi odată. Au deschis ochii asupra iubrii din ei, si pentru ei. În acea dimineată au înteles. Privindu-se brusc, adânc, în ochi, direct din vis, direct în ochii lui, şi într-ai ei. El s-a vazut pe el însusi în ochii ei abia treziţi din somn. S-a văzut iubit blând, iubit senin, iubit albastru ca ochii ei. Ea s-a vazut pe ea însăşi în ochii lui. S-a văzut adorată ca o zeiţă din Olimp, s-a văzut frumoasă ca Afrodita, înţeleaptă ca Atena, dulce ca ambrozia. Şi de ce simţea că-l iubeşte mai mult, el vedea asta şi o adora mai intens. N-au spus nici un cuvânt, nici un zâmbet nu a fost necesar, nici o atingere nu mai avea loc. Doar mângâierea din ochii lor era deajuns. Sufletele lor s-au cunoscut atunci cu adevărat. Au vorbit fără să cuvânte, şi-au zâmbit fără ca buzele să li se mişte, s-au atins într-un dans divin. Şi razele soarelui, abia născute, au luminat brusc totul in jurul lor, dansand si ele nevazute. Sau poate strălucirea născuta din sufletele lor, impletite pe veci, a fost cea care a făcut asta.
Era un inceput dar şi un sfârsit, inceputul iubirii dar şi sfârşitul viselor lor.
Azi a fost timpul pentru psi-luneală.

39 Replies to “Poveste în zori”

  1. Bucuroasa de cunostinta!
    Povestea ta e parca spusa de mine! Iti multumesc ca mi-ai prilejuit o asa de tandra trecere in trecutul meu de femeie-zeita!
    In ziua inceputului iubirii oastre a incetat orice gand legat de sfarsitul viselor caci visele nu existau fara noi nici dincolo de noi! E ceea ce doresc tuturor femeilor!

      1. Uneori, rareori, visele se împlinesc. Dar în scurt timp, se transformă în banal, în rutină. Depinde atunci doar de fiecare dintre noi, cum acceptăm această decădere a împlinirii şi cum facem să transformăm cenuşiul în culori minunate…

        1. Cei mai multi aleg sa inlocuiasca decaderea cu un alt vis, gresita alegere spun eu. Dar este atat de uman sa ai mereu vise, si sa le uiti pe cele deja implinite….

          1. Într-adevăr, nu e cinstit să zbori pe aripi de vise, lăsîndu-le pe cele împlinite, în agonie… E nedrept să ucizi un vis, dar la fel de nedrept e să ignori împlinirea altuia. Acceptă, îmbrăţişează, susţine ceea ce ţi-ai dorit şi atunci poţi visa în continuare…

      1. …uitasem să apăs Like…
        Nu e aşa de departe, vreo patru ore cu trenul şi ai şi opţiunea zburătăcitoare (dacă n-o fi prea scump). 😉

          1. Undeva, cîndva, ai oferit informaţia asta Internetului. Iar el nu uită. 🙄 Poate doar dacă te-ai mutat între timp…

            Am fost acolo, în tinereţe, deşi cam împotriva voinţei mele.

          2. Se vede că n-ai urmărit conferinţa din articolul meu… Deşteptarea e singura modalitate de a ieşi cu adevărat din turmă (că tot s-a discutat mai devreme pe subiectul ăsta, aici la tine…)

          3. mda, “orice e posibil, fizica ne-o demonstreaza”, citat din memorie dintr-un comentariu de azi al lui sebastianmihail 🙂

          4. Şi eu care credeam că metafizica e de vină… sau fizica cuantică… da’ e bine şi-o fizică nudă – o putem îmbrăca noi cum vrem, nu-i aşa? 😉

            Cînd eşti cu spatele la zid, e cam greu să faci un pas înapoi ca să vezi imaginea de ansamblu… sau “pădurea” aceea, obstrucţionată de mulţimea de copaci… 😎

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *