Cuvânt nespus

Plecat eşti tu din viaţa mea

Pierdută sunt şi eu în ea

Departe eşti de visul meu

Aproape nu-s in gândul tău.

 

Cuvânt nespus apasă greu

Gest neîmplinit costă mereu

Se uită totul intr-o zi

Când gândurile n-or mai fi.

 

E prea târziu, şi noapte este

Este iubire? Nu, nu este

Este dorinta, împlinire?

Nu, este doar o amăgire

 

Un vis, ce parcă a fost cândva

Un dor ce se prelinge-n stea

În steaua care nu răsare

În locul ei iubire moare.

 

Iubirea moare şi reînvie

Dulce simtire, calda, vie

Poeme triste din trecut

Revin, mereu, din nestiut.

8 thoughts on “Cuvânt nespus

  1. iluzia iubirii, dar si o iubire a iluziei? Poate nesiguranta iubirii, indoiala? Oricum, iubirea moare si renaste, poate pentru ca de fapt nu moare niciodata? Ador ideile astea, desi genereaza permanent intrebari, desi raspunsul e tot timpul acolo, in inima noastra.

    • Nu stiu, nu am gasit inca o logica a iubiri, poate pentru ca nu exista, pentru ca e in sine ilogica, de multe ori nici macar de catre cel aflat in cauza… Cateodata e nevoie de o singura privire, un singur cuvant, si iubirea renaste din propria cenusa, alteori o pierzi printre mii de cuvinte…. Cred ca da, e de fapt doar o iluzie.

      • Eu cred in iubire, desi nici eu nu am gasit definitia ei, dar nu are nevoie de definitie. Cum ai spus si tu, e ilogica, dar iubirea exista, fara nicio indoiala. doar ca fiecare o simtim si o descriem diferit. Mi-a placut cum ai descris-o in versurile tale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *