Referendumul iubirii

M-am pierdut. M-am pierdut de mine insumi. M-am ratacit pe maluri albastre de ape. Ape in care ma visez frecvent. Inotand, sau doar lasandu-ma purtata de ele. Si acum ma las purtata. De inima. Si pun stop ratiunii, nu o las sa preia conducerea, sa decida ea ce e mai bine pentru mine. De ce? Pentru ca stiu dinainte ce decizie va lua, indiferent cati neuroni vor vota la referendumul gandurilor. Ar fi tot cu da sau nu. Si marea majoritate ar vota cu un NU hotarat. Nu iubirii neimpartasite decat…. partial, incomplet, si mult prea inrobitoare, nu dorului nebun care macina si zdruncina sufletul si asa zbuciumat, nu visului fierbinte, nu sperantei inlacrimate, nu lipsei tale aparente de interes, nu, nu, nu. Dar ar putea oare vota cu un DA la fel de hotarat… neiubirii? Amortirii emotiilor toate, provocate de o imbratisare doar? Lipsei fantasticelor trairi aduse de un ultim sarut? Magiei fara seaman din privirea ta? Reflexiei mele in oglinda ochilor tai? Nu stiu….. Voi ce ati vota la un astfel de referendum?
Iar melodia asta spune toata povestea mult mai bine ca mine.

Rătăcire

Iubirea mea e rătăcită undeva

Sărut pierdut. A existat cândva?

A fost real? Sau doar un vis de călător

Umblând prin lume, căutător de-adevăr.

Iubirea mea există sau s-a dus?

Dorinţă doar? Ca cerul la apus

Înflăcărată precum cerul roşu aprins

Când soarele, încet, câte puţin s-a stins.

Lipsa de tine e cuvântul meu

Lipsa de binele ce mi-l aduci mereu

Dar dorul tu în urmă îl aşezi

Nu vrei să ştii cum sunt şi ce visez.

Nu-ţi pasă, nu te doare, nu aştepţi

Nu speri, nu vrei şi nu doreşti

Nu mă cunosti, nu vrei să ştii nimic.

Exişti sau te-am creat din dor chiar eu?

Cum tu pe mine m-ai creat cu o atingere de zeu

Mă vrei sau asta-i doar în visul meu?

De nu mă vrei trebuie doar să zici

Şi negura mă va cuprinde-n veci.