Rătăcire

Iubirea mea e rătăcită undeva

Sărut pierdut. A existat cândva?

A fost real? Sau doar un vis de călător

Umblând prin lume, căutător de-adevăr.

Iubirea mea există sau s-a dus?

Dorinţă doar? Ca cerul la apus

Înflăcărată precum cerul roşu aprins

Când soarele, încet, câte puţin s-a stins.

Lipsa de tine e cuvântul meu

Lipsa de binele ce mi-l aduci mereu

Dar dorul tu în urmă îl aşezi

Nu vrei să ştii cum sunt şi ce visez.

Nu-ţi pasă, nu te doare, nu aştepţi

Nu speri, nu vrei şi nu doreşti

Nu mă cunosti, nu vrei să ştii nimic.

Exişti sau te-am creat din dor chiar eu?

Cum tu pe mine m-ai creat cu o atingere de zeu

Mă vrei sau asta-i doar în visul meu?

De nu mă vrei trebuie doar să zici

Şi negura mă va cuprinde-n veci.

9 thoughts on “Rătăcire

  1. iubirea nu se rataceste… pentru ca sufletul ii este buna busola…
    nici un sarut care s-a petrecut nu este pierdut.. ci doar cel neimplinit…
    sigur te vrea… deci nici gand sa vrei sa dispari… ar plange prea mult… si lacrimile-i te-ar ajunge…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *