Referendumul iubirii

M-am pierdut. M-am pierdut de mine insumi. M-am ratacit pe maluri albastre de ape. Ape in care ma visez frecvent. Inotand, sau doar lasandu-ma purtata de ele. Si acum ma las purtata. De inima. Si pun stop ratiunii, nu o las sa preia conducerea, sa decida ea ce e mai bine pentru mine. De ce? Pentru ca stiu dinainte ce decizie va lua, indiferent cati neuroni vor vota la referendumul gandurilor. Ar fi tot cu da sau nu. Si marea majoritate ar vota cu un NU hotarat. Nu iubirii neimpartasite decat…. partial, incomplet, si mult prea inrobitoare, nu dorului nebun care macina si zdruncina sufletul si asa zbuciumat, nu visului fierbinte, nu sperantei inlacrimate, nu lipsei tale aparente de interes, nu, nu, nu. Dar ar putea oare vota cu un DA la fel de hotarat… neiubirii? Amortirii emotiilor toate, provocate de o imbratisare doar? Lipsei fantasticelor trairi aduse de un ultim sarut? Magiei fara seaman din privirea ta? Reflexiei mele in oglinda ochilor tai? Nu stiu….. Voi ce ati vota la un astfel de referendum?
Iar melodia asta spune toata povestea mult mai bine ca mine.

18 thoughts on “Referendumul iubirii

  1. La un referendum al iubirii, aş merge oricând cu inima deschisă şi cu un DA cât tot cerul senin! La astea cu politică…nu, mersi!

    O zi frumoasă! 🙂

  2. In permanenta DA, chiar daca nu va fi mai bine…Cand nu mai e bine sub oranduirea careia i-am dat votul meu de incredere, pot oricand sa initiez o motiune de cenzura si sa dau jos iubirea ce nu-si mai are rostul, ce nu-si mai gaseste calea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *