Duzina de cuvinte… Ganduri

Imagine de aici
Plutesc, ganduri alambicate cad alandala in mintea mea. Or fi de la cerul plumburiu care ma apasa pe suflet? Or fi de la emotiile triste pierdute printre cuvintele nespuse? Creierul meu se chinuie sa le proceseze huruind ca un malaxor putin defect. Un murmur surd vibreaza in capul meu, si ma intreb, de ce nu las gandurile alea, ce ma strang ca un monstru cu sapte capete, sa treaca pur si simplu, fara sa ma afecteze in vreun fel. De ce le accept, de ce le permit sa se intinda ca un eventai fluturat de altcineva prin fata ochilor mei? Poate pentru ca unele dintre ele imi readuc in memorie momente pline de emotie, care ma umplu de o duiosie dulce si calda, care ma infioara si ma fac sa le vreau iar si iar in mine, sa le absorb ca uscaciunea pamantului ploaia. E un gand tamp, pentru ca stiu ca acele momente sunt unice si irepetabile, nu vor mai fi, nu ma vor mai atinge cu delicatetea lor. Nimic din ce a fost nu se va mai repeta, nimic din ce am simtit nu voi mai simti din nou. Poate e o marsavie din partea lor, a acelor ganduri, sa revina, sa nu-mi dea pace, sa-mi aminteasca, din nou, de el. Sau poate nu vor decat sa-mi devina asistenta la ceea ce va fi de acum inainte, sa ma faca sa inteleg ca ce a fost a fost, si ca ce e mai frumos abia acum incepe.

N-am vrut, dar iata ca am scris totusi o duzina dupa cuvintele propuse de psi.

53 thoughts on “Duzina de cuvinte… Ganduri

  1. Pingback: Déjà vu « Almanahe

  2. Pingback: Portretistul | Joramotive de sărit obstacole

  3. Viata e mult mai frumoasa cand iubirea ne insoteste. Gandim prea mult, analizam si mai mult..Si nu e bine uneori. E minunat doar sa ne lasam prada sentimentelor ce ne inunda din toate partile

  4. Pingback: Făcătură (cu o duzină de cuvinte în zeamă de alte vorbe, fierbinte) « Idei Înghesuite

  5. Pingback: psi-duzineală fără titlu « Tiberiuorasanu's Blog

  6. Mîrşave gînduri, să te hărţuiască ele cu fiorul dulce şi irepetabil al momentului trecut… Murmurul defect al malaxorului îţi spune că e vremea să-l repari, pînă nu se încinge şi explodează în mii de cuvinte necenzurate de dor.

  7. Pingback: DUZINA DE CUVINTE Țara lu ‘ Căcărău « Dictatura justitiei

  8. Pingback: Duzina de cuvinte- Cică… « Cățărătorii

  9. Caracatiţa te prinde cu 8 tentacule, duzina… ghici câte are? :)) Şi mai aduce şi optimism!
    Să ştii că nici eu nu voiam, şi am scris două 😀

  10. Eu sînt mic şi nevinovat, să ştii… nu-s rău deloc. Dacă eram rău, ziceam: “de ce n-ai scris cu diacritice, leneşo?” 😆

    Dă-l încolo de malaxor, n-ai văzut că al meu e descentrat din fabricaţie!? De ce crezi că-i aplic metoda ce corecţie tip pereţelu’… 😆

  11. Unele defecte sînt iremediabile. Astea-s doar corecţii pe termen scurt. Ştii, ca în copilărie, cînd teve-ul ăla alb-negru cu lămpi începea să se “dea peste cap” şi se repara cu cîte-o palmă ori pumn, plasate strategic. 😀

  12. Eu primesc gândurile cu braţele deschise, că m-am prins de-o şmecherie: când îşi dau seama că vreau să le alung, atunci năvălesc toate şi mă pun la pământ. De nu mă împotrivesc, vin pe rând, ca inspectorii care-şi fac doar meseria şi nu urmăresc să te ardă. Atunci, le fac faţă! 🙂

    • Cum oi fi reuşit să le educi? Că ale mele, cînd e intrarea moca, dau buzna precum tălanii la tigăi “cu reducere”. 😀

      • Asta-mi aminteşte cum, practic, era s-ajung la nebuni din pricina unui anumit gând care-mi viza cu obstinaţie copila. El a fost inoculat de-o doctoriţă şi se năpustea-n mintea mea periodic, mai ales când îmi era viaţa mai dragă şi zâmbetele fetei mai dulci. Azi aşa, mâine aşa, anii au trecut şi-ntr-o seară m-am trezit mai slabă de înger şi m-am pus pe-un bocit de se scutura patul, nu alta. Al meu soţ, normal, mă întreabă ce am. Îi spun că nu mai rezist cu nesimţitul care-mi invadează liniştea. Îmi cere detalii: “Bine, bine, vine gândul ăsta şi ce-ţi spune?” “Păi îmi spune aşa şi-aşa!” “Păi tu spune-i să…” Şi-mi trânteşte o înjurătură neaoşă la care nu mă aşteptam chiar deloc. Şi din plâns mă pun pe râs, şi râd, şi râd şi nu mai plâng, că funcţionează…

  13. Uite-aşa, le las să vină. Ele vin, văd că nu sare nimeni ca ars, stau ce stau şi pleacă, doar nu s-or plictisi pe-aici, fără compania mea. Că io-s plecată, cu altele! 😉

    • Tulai, asta-i ca-n bancu’ ăla sec:
      Un cal pe-o pajişte. Îi intră o muscă-n gură. Cînd să iasă, calu’ nu mai era acolo.

  14. Nu stiu daca pot sa raspund la intrebarea asta. Probabil ca asa este, pentru ca relatiile se bazeaza deobicei pe iubire, iubirea provoaca de cele mai multe ori suferinta, iar ambele te fac sa cresti spiritual.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *