Mi-e dorul sus pierdut pe căi uitate

Mi-e gandul vis călcat de urmele toate

Sunt pasare, mi-e zborul în suflet fierbinte

Sunt nor, şi ploaia imi curge în roi de cuvinte.

Plânsul imi râde pe faţă şi-mi cânta

Cântec străvechi despre bravii eroi căzuţi în luptă

Mi-e inima zbucium şi somnul cuminte

Mi-e noapte în suflet, dar ziuă în minte.

Mă umple de tine, nebun, gând haotic

Mă leagă cu fire de vers nestatornic

Mă ţese şi-n dor împletit mă transformă

Mă coase în a sufletului tău uniformă.

Sărut aplecat mi se asează pe frunte

Harfe îmi picura-n vis mângâieri nerostite

Mi-e dorul de vânt presărat prin colinde

Mi-e toamna ascunsă în gând şi în minte.