Mi-e dorul sus pierdut pe căi uitate
Mi-e gandul vis călcat de urmele toate
Sunt pasare, mi-e zborul în suflet fierbinte
Sunt nor, şi ploaia imi curge în roi de cuvinte.
Plânsul imi râde pe faţă şi-mi cânta
Cântec străvechi despre bravii eroi căzuţi în luptă
Mi-e inima zbucium şi somnul cuminte
Mi-e noapte în suflet, dar ziuă în minte.
Mă umple de tine, nebun, gând haotic
Mă leagă cu fire de vers nestatornic
Mă ţese şi-n dor împletit mă transformă
Mă coase în a sufletului tău uniformă.
Sărut aplecat mi se asează pe frunte
Harfe îmi picura-n vis mângâieri nerostite
Mi-e dorul de vânt presărat prin colinde
Mi-e toamna ascunsă în gând şi în minte.
