Mi-e toamnă…

 

Mi-e dorul sus pierdut pe căi uitate

Mi-e gandul vis călcat de urmele toate

Sunt pasare, mi-e zborul în suflet fierbinte

Sunt nor, şi ploaia imi curge în roi de cuvinte.

 

Plânsul imi râde pe faţă şi-mi cânta

Cântec străvechi despre bravii eroi căzuţi în luptă

Mi-e inima zbucium şi somnul cuminte

Mi-e noapte în suflet, dar ziuă în minte.

 

Mă umple de tine, nebun, gând haotic

Mă leagă cu fire de vers nestatornic

Mă ţese şi-n dor împletit mă transformă

Mă coase în a sufletului tău uniformă.

 

Sărut aplecat mi se asează pe frunte

Harfe îmi picura-n vis mângâieri nerostite

Mi-e dorul de vânt presărat prin colinde

Mi-e toamna ascunsă în gând şi în minte.

 

 

Pentru ultima oară


Am visat că zbor

Plutind pe al norilor dulce covor

Sper că n-a fost pentru ultima oară.

Am visat calde culori

Ce-mi cuprindeau trupul

Şi-l purtau în o mie de zări

Sper că n-a fost pentru ultima oară.

Am visat lacrimi de ploi

Adânc răvăşite, topind dorul din noi

Sigur n-a fost pentru ultima oară.

Am întins braţele înspre soare

Ca o necuprinsă îmbraţişare

A cerului prea albastru

Şi a pământului care doare

Şi nu este pentru ultima oară.

Ţi-am atins sufletul blând

Cu inima mea topită curgând

Şi ţi-am sărutat ochii şi fruntea în gând

Ştiu că n-a fost pentru ultima oară.
* * *

Şi-am  scris psi-luneala de DOR visând

Şi garantat n-a fost pentru ultima oară :-).