Mi-e dorul sus pierdut pe căi uitate
Mi-e gandul vis călcat de urmele toate
Sunt pasare, mi-e zborul în suflet fierbinte
Sunt nor, şi ploaia imi curge în roi de cuvinte.
Plânsul imi râde pe faţă şi-mi cânta
Cântec străvechi despre bravii eroi căzuţi în luptă
Mi-e inima zbucium şi somnul cuminte
Mi-e noapte în suflet, dar ziuă în minte.
Mă umple de tine, nebun, gând haotic
Mă leagă cu fire de vers nestatornic
Mă ţese şi-n dor împletit mă transformă
Mă coase în a sufletului tău uniformă.
Sărut aplecat mi se asează pe frunte
Harfe îmi picura-n vis mângâieri nerostite
Mi-e dorul de vânt presărat prin colinde
Mi-e toamna ascunsă în gând şi în minte.
MM SS, PC MM, MM MM, SH MM…n-am putut să nu remarc grafica aşezării în literă la început de cuvânt…aproape că nici n-a fost nevoie să mai citesc ce era în continuare fiindcă dipunerea lor mi-a dat senzaţia de frunze tomnatice care foşnesc în aşteptarea căderii.
Moamă, dacă ziceam eu ceva de multi-meuri, îmi făcea onor gazda păpuşă voodoo şi numa’ cu andreaua o-mpungea! Discriminare! Discriminare! 😆
Mie imi plac repetarile, si in poezii si in proza. Poate cam fac abuz de ele, dar le vad ca pe un refren, chiar daca restul versurilor ti se ratacesc prin minte, ele raman.
Glumeam, desigur, draga mea. 😉 Fiecare are dreptul la propria-i licenţă poetică, indiferent de formă. Observasem deja înaintea dragei de alma dar am tăcut, din acest motiv, însă odată cîinii scăpaţi din lanţ, nu puteam să nu fluier şi eu un pic, să-i întărît. 😎 Că doar mă ştii… 😀
Daca nu ma insel, am mai citit versuri asemanatoare si asa profunde la Nichita Stanescu. Repetarile cred ca sunt bine venite, subliniaza starea prin care treci. Trebuie sa fie ceva frumos si trist in spatele acestor cuvinte. Toamna este anotimpul meu preferat. Continua….:-)
Multumesc pentru sprijin 🙂
Ți-e o frumoasă toamnă… ori va fi.
Multumesc, si tie sa-ti fie toamna minunata.
eu doar tac. şi dezleg descântec de repetiţie…
Multumesc de descantec, am lalait si eu impreuna cu Nicu Alifantis… mai lasa-ma un minut, mai lasa-ma o secunda, mai lasa-ma un anotimp…. un anotiiiiiimmmmpppp 🙂
eu sunt deja în plină obsesie! 😉
Sunt nascuta toamna, imi place toamna, imi place poezia ta de toamna 🙂
Frumoasa doamna toamna 🙂
Si eu sunt nascuta pe aproape adica pe 22 august… imi plac la fel de mult si vara, cu soarele care imi patroneaza zodia si toamna.
o poezie foarte frumoasa, felicitari!
Multumesc si bine ai venit pe blogul meu.