Pentru ultima oară


Am visat că zbor

Plutind pe al norilor dulce covor

Sper că n-a fost pentru ultima oară.

Am visat calde culori

Ce-mi cuprindeau trupul

Şi-l purtau în o mie de zări

Sper că n-a fost pentru ultima oară.

Am visat lacrimi de ploi

Adânc răvăşite, topind dorul din noi

Sigur n-a fost pentru ultima oară.

Am întins braţele înspre soare

Ca o necuprinsă îmbraţişare

A cerului prea albastru

Şi a pământului care doare

Şi nu este pentru ultima oară.

Ţi-am atins sufletul blând

Cu inima mea topită curgând

Şi ţi-am sărutat ochii şi fruntea în gând

Ştiu că n-a fost pentru ultima oară.
* * *

Şi-am  scris psi-luneala de DOR visând

Şi garantat n-a fost pentru ultima oară :-).

 

24 thoughts on “Pentru ultima oară

  1. “Şi a pământului ce mă are” (uf, ce exigent sînt! 😛 )

    În rest, place, pare muuuult mai optimist decît altele precedente. 😎

  2. Pingback: Pentru ultima oară « Almanahe

  3. cu toii visam la o dragoste adevarata,Felicitari-o poezie care exprima speranta si mult optimism.Sii minunat cind omul spera la ceva suprem.

  4. eu nu am visat. te citisem. nu înţeleg de ce nu lăsasem un semn că am fos pe-aici… nu pentru ultima oară! 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *