Mergea. Privea. Continua sa faca tot ce facea si inainte. Si poate si alt fel de lucruri. Diferite. Dar nu mai era tot ea. Poate ca cea care s-a trezit in dimineata asta, este aceeasi cu cea care a vrut sa doarma aseara. Dar nu a reusit. Dar cu siguranta nu mai este cea care s-a trezit intr-o dimineata de iulie, sau de iunie. Poate nu este decat mai obosita, mai debusolata putin. Poate a obosit sa astepte. Sa viseze. Sa doreasca. Nu mai vrea sa spere lucruri de nesperat. Nu mai vrea sa astepte momente de vis uitat. Si chiar a inceput sa uite. Doar a inceput. Dar un inceput e valoros intotdeauna. E un prim pas dupa care e mai usor sa le faci pe celelalte. Ramane un gol in urma celor pe care si le refuza de acum inainte (sau care ii sunt refuzate, fara a fi decizia ei in totalitate). Un mare gol. Va fi el reumplut vreodata cu ceea ce trebuie? Cu ceea ce are nevoie sufletul ei? Exact cu asa ceva? Sau doar va fi un fake? O aparenta de iubire, o aparenta de emotie, o imitatie de pasiune… doar o pacaleala, din care se va trezi destul de repede, si care va lasa in urma doar suferinta, a ei, sau mai ales a altora. Poate e mai bine sa ramana doar ea si golul din sufletul ei. Sa se impace cu el. Sa se iubeasca reciproc, si sa fie deajuns. Poate ca asa ar intelege ca de fapt nimic si nimeni din afara nu poate umple acel gol. Doar ea. Ca nu are nevoie de nimeni care sa o faca sa iubeasca. Doar de ea insasi. Ca daca nu se poate iubi suficient incat sa umple golul din inima ei, nu va putea iubi nici pe altcineva atat cat trebuie, si asa cum trebuie. Nici prea mult si nici prea putin, nici prea relaxat, nici prea inrobitor, nici prea indiferent, nici prea sufocant. Doar sa iubeasca, simplu. Si sa primeasca inapoi masura iubirii ei. Nici mai mult, nici mai putin. Nu ca ar fi neaparat nevoie de a mai primi iubire. Pentru ca golul nu ar mai exista oricum. Nici o nevoie anume nu ar mai cere asta.
E doar teorie? Sau chiar e posibil asa ceva?
nu e doar teorie…dar doar simt asta, nu mi s-a întâmplat niciodată să fie simplu. 😛
stiu ca nu e simplu… dar macar e posibil?
Orice e posibil, fizica o cam demonstrează 😀
Mda, nu stiu daca fizica imi rezolva mie problema asta, dar e de bine… cred 🙂
foloseste singuratatea…dar nu fi folosit de ea…
Buna vorba…. ai dreptate, sa ne folosim de avantajele singuratatii cand e sa fie… dar sa n-o lasam sa ne acapareze.
Care era, de fapt, Întrebarea… ❓
cea din ultimul rand, nu? daca poti sa-ti umpli singur golul din inima….
Ah, nu eram sigur pe care s-o aleg, dintre atîtea întrebări puse şi nepuse… Varianta simplă e “DA”, însă nu oricine reuşeşte, probabil – depinde de fiecare în parte.
După cum bine ştii, în natură nimic nu se pierde – totul se transformă. Viaţa însăşi e o transformare continuă, cu tendinţa de echilibru în orice şi în toate. Chiar dacă nu te forţezi să umpli voit şi conştient un gol, el va fi umplut de la sine, în timp, cu diverse. Şi la fel de bine, orice construcţie indiferent cît de solidă, se va dărîma, tot în timp. Cine ştie, poate ruinele unui turn odată maiestuos, vor umple hăul de alături, fără să ştie, fără să vrea, doar fiindcă aşa e mersul Universului…
Mda, depinde cu ce se va umple el, golul, asa de la sine, poate cu ura, ranchiuna, dezamagire, etc. ideea era daca poate fi umplut cu iubire, fara contributii externe.
Orice e posibil. Unii îşi iau muuuuuulte pisici, ca să compenseze cantitatea de iubire pe care ar putea-o primi (şi oferi la schimb, totodată) în compania unei fiinţe umane. Alţii aleg florile… iar alţii, cine ştie… aparatură electronică, automobile rare ori scumpe… fiecare găseşte ceva. Iar lucrul ăsta se petrece inconştient, omul simte golul iar subconştientul îl împinge către alternative, fără ca el să realizeze că în acel mod se îndepărtează din ce în ce mai mult de adevărata nevoie: iubirea de semeni. A unuia anume, mai precis, care să-i răspundă – ideal ar fi – în acelaşi mod.
Şi aici mă opresc, fiindcă nu vreau să ating continuarea.
Este posibil, dar numai dintr-o credinta proprie ce vine din interior si te propulseaza spre a atinge aceasta realitate. Fara rabdare mai ales, nu se poate. Dar odata ce ai inteles cum iti poti umple golul singura vei fi un castigator al independentei tale. Doar ca spre deosebire de orice popor, ziua independentei o vei sarbatori in fiecare zi pentru ca tu vei fi dovada vie a acesteia.
Wow, ziua independentei… abia astept sa fie si la mine in fiecare zi… 🙂
Da, este posibil, cu o condiţie, depinde numai de tine: “să îţi cultivi conştiinţa trăirii, conform conţinutului gândirii”!
Madi şi Onu
Da, suna frumos, dar cum se face asta, practic? Ramane sa mai meditez la asta…
De fapt, este o stare meditativa permanenta.Subordonezi totul, acestui gand. Si scrie undeva, ce-ti doresti. Nostim, dar vei uita ce ai scris, si -ti vei aminti, cand se va implini, ce ai scris.
Nu glumesc!
Este ceva de natura ezoterica.
Succes!
Madi si Onu
Eu cred ca este posibil daca ajungi la un echilibru intre ratiune si sentimente, fara a-ti infrana visele.
Da, asta e idealul, dar ca orice ideal este atat de greu de atins…
Daca te gandesti ca este greu, va deveni de neatins. Important este sa privesti totul, ca o stare fireasca, de sine statatoare, de perspectiva.
Gela are dreptate!
Madi si Onu