Calde mângăieri curg
Metamorfoză nebună în minte produc
Pielea ei ca marmura mândra
Luceşte pierdut în amurg.
Un menestrel cântă uitat la marginea vieţii
Mlaştini transformă în râu nesecat
Lacrimi ca mustul spun un descântec
Murmurul blând plânge târziu pe înserat.
Mâini alungate pier de dorinţă pe rând
Suflet sordid oboseşte, este maculat
Il doare prea tare
Vrea să se spele de-al suferinţei păcat.
Duzini minunate gasiti in tabelul de la clubul psi
Ce părere să mai am şi io? Aţi fost, toţi, fără excepţie, izvor nesecat de inspiraţie! Pentru voi înşivă! 🙂 Şi-au ieşit versuri pe măsura talentului ce v-a lovit! Pe mine m-a ocolit! 🙂
O vodcă pentru doamna, întru sublimă inspiraţie! Kampai! 😀
Naaaa, doamna se blegeşte de la vodcă, parol! Da’ un whisky şi-ar face treaba! Trag speranţe! 😛 Hai, kanpai! 🙂
Apă de foc să fie, atunci! Şi speranţa, în realitate să se-ntrupeze, mai repede decît poţi face hîc! Howgh! 😀
Cele 12 cuvinte insirate de psi la Margelele pe ata ne-au fost motiv de buna inspiratie.
Ce caut eu în marginea de verb?
Umede mâini, vă-ntreb pe voi,
Ce-ades nisipuri mişcătoare vă căscaţi,
când mângâieri, când pălmuiri.
Şi, mândră minte,
de ce ţi-e mustul boabe-amare
şi menestrel ţi-e murmurul
când ai mii de izvoare-n sens?
şi de ce voi, picioare, marmura
in mlaştini o prefaceţi,
în loc ca să păşiţi semenţe?
Sunt, e-un verb ce, maculat a încercat
metamorfoză-ntre tic şi tac.
eu mă întreb, serios acuma, cum de a reuşit almanahe să te plagieze deja? 😆
ador când dor produce fior. :)) de-aia reuşesc, psi©!
eşti toată un fior, alma. şi tare mi-e că ai lăsat-o azi pe jora de izbelişte. un mieunat n-a scos!
Tu produci fior dupa fior….Alma 🙂
semenţe? :)) s-a pus în cale un “n”…las acolo, de sămânţă! :))
miau! :))
n-a, psi©, c-a scos! 🙂
na, nu n-a! n-ul e azi la mine maestru de ceremonii. :))
Azi este un adevărat regal de poezie în clubul psi. 🙂
Asa e, doar mmm -ul repetat ca un murmur ne-a inspirat.
Toţi vrem să ne spălăm de al suferinţei păcat… Frumoase versuri…
Multumesc Lolita.
Ei hai că m-aţi îmbolnăvit de plagiaturism cronic! 😆
menestrel maculat,
mustul vieţii îşi plînge blînd murmurul.
mîngîieri curg calde din mîini
pe marginea mîndră de marmură
a unei lacrimi – păcat al suferinţei
alungate în mlaştini
din minte.
descîntec, prea tare doare
pe pielea ei nebună de dorinţă.
metamorfoză în amurg,
luceşte sordid,
tîrziu pe înserat,
suflet-rîu nesecat.
Mai, mai, si tu… Dragos?
După cum spunea odinioară “doamna tigăilor găurite” şi anume Mirabela: “mulţumesc, iubită mamă […]” că nu mi-ai pus numele de Brutus! 😆
ooooo… te-ai molipsit şi tu? 😆
Ce să fac, ar fi păcat
să las vers neplagiat.
De frumuseţe, am uitat:
nu sînt vaccinat! 😆
Plagiatorilor! :))
Lasa femeie suferinta, baga o vodca si trece!
Poate imi place putin si suferinta asta, innobileaza 🙂
Vezi ca te banuiesc apoi de maso.. :))
Vara asta se poartă combinaţiile: D&G, J&B, S&M… 🙄 Nimic neobişnuit… 😎
Oricum imi place mai tare decat vodca 🙂
Ai o leapsa la mine pe blog, e mai dificila , m-as bucura s-o preiei 🙂
Multumesc. Nu stiu cand o sa am timp sa ma ocup de ea. Am o perioada foarte incarcata.
Suflet sordid oboseşte, este maculat
Il doare prea tare
Vrea să se spele de-al suferinţei păcat.
Parese că toti avem cate-o durere şi toţi sperăm la pacea sufletului.
Cu siguranta…
Încă un menestrel pe marginea vieţii. Aşa sunt ei, mereu pe margine, prinzând miezul. 🙂
Da, asa sunt ei, bine zici 🙂
Ai pus cuvintele să murmure dulce, ca-ntr-un descântec plâns pe înserat…
Multumesc…
“Un menestrel cântă uitat la marginea vieţii” – asta mi-a plăcut cel mai mult şi mai mult!
Ma bucur ca ti-a placut.
Menestrel, menestrel trist
Fara varsta, fara nume
Menestrel, menestrel trist
Fara un destin anume…..
Reblogged this on Angelica Davis Weblog.