Mama

Cine este ea? Nu stiu. E doar un nume pe un ceritificat de nastere. Nume care intre timp a fost schimbat cu altul. Dar o sa bantuie copilul nascut de ea, pentru toata viata. A fost inlocuita la cele 7 zile ale copilului parasit in maternitate de o mama platita de stat, apoi de o mama care se vrea adevarata si singura lui mama. Dar care nu l-a nascut. Ar fi vrut sa fi fost ea aceea, dar pur si sumplu nu s-a putut. Fara explicatii. E de iertat acea prima mama? Eu zic ca da. Pentru ca, asa cum spunea cea de-a doua mama, i-a dat totusi copilului o sansa la viata. Putea sa fi facut altele, mult mai rele, asa cum se intampla de atatea ori in lumea asta a noastra, a “oamenilor”, dar niciodata in cea a animalelor. De bine de rau l-a nascut. Si l-a lasat acolo, altora, care il vor iubi, se vor ocupa de el si il vor creste ca pe copilul lor.

Atata pot scrie eu pe tema lansata de clubul psi  astazi.

40 thoughts on “Mama

  1. Pingback: Mama « Tiberiuorasanu's Blog

  2. Într-o lume în care totul se clatină, ne trebuie un reazim. Acest reazim, care ne susţine, e căminul nostru şi acest cămin are nevoie de un suflet, de o inimă care să ne mângâie, să ne încurajeze. Şi această inimă nu poate fi decât inima unei femei – unei mame.

  3. Pre mîna ce te-a şters, cîndva, la fund,
    Pe-aceea s-o săruţi acum, profund.
    E cu mai mult întors decît cu dus –
    Atîta am avut şi eu de spus.

      • În caz că te-ai referit la Măria Mea şi cu mine de-ai dat-o pe plural, să ştii că te aşteaptă o alergătură cu nuieluşa de alun! 😆
        Acu’ dă-o cotită şi zici că era la modu’ general, ca să scapi. 😉 Da’ să nu se mai întîmple! 😎

        • Prefer nuielusa de alun, iertati-ma ! 🙂

          Versurile sunt tare frumoase si chiar m-au impresionat… Aveti foarte mare dreptate… 😉

          • Văleu, tu vrei să mă trezesc din visul de-a mai fi copil fie chiar şi-n simţiri doar? Păi ăsta-i păcat mare, fată dragă! Fie-ţi milă, rogu-te… 😳

            Mă bucur că cele cîteva vorbe adunate-n goana calului, au reuşit să-şi facă efectul – mi-era teamă să nu fie prea banale pentru un subiect atît de adînc. Am şi eu demonii mei pe care-ncerc din răsputeri să-i ţin în frîu, deşi nu-ntotdeauna îmi reuşeşte. Dar să nu deviem…

      • De data asta chiar n-a fost în glumă, ci la modul cel mai serios. Cel puţin pe aici pe la noi, sintagma din primul vers e sinonimă cu persoana cea mai apropiată de o mamă, care a îngrijit pe cineva în acel mod chiar dacă n-a fost legătură de sînge.
        Nu mi-aş permite să glumesc pe tema asta.

  4. Ieri am văzut sfârșitul unui film prost american.
    O fată bogată, de 16 ani, rămâne însărcinată, nu cunosc amănunte prea multe, și după ce trece prin mai multe întâmplări cu ostacole naște.
    Lângă ea, un cuplu ce se chinuia de 8 ani să aibă un copil, este zdruncinat de moartea propriului făt.
    Realizează faptul că aceea familie, se cunoscuseră în ultimile săptămâni dinaintea nașterii, puteau să fie părinți mai buni și mai responsabili.
    Sunt situații și situații, complicate sunt toate ca de altfel viața însăși.

  5. Pingback: Mama « irealia

  6. Nu toti copii abandonati au norocul de a-si gasi o a doua mama.
    Nu stiu daca prima mama e sau nu de iertat, dar eu n-o pot intelege – eu una nu mi-as fi abandonat copilul pentru nimic in lume!

  7. Am citit/tradus o poveste SF despre un copil abandonat de mamă pentru binele lui (fiind orfan, statul îi plătea o operaţie pe care ea nu-şi putea permite să o plătească). De fapt, vreau să spun că există cazuri şi cazuri. Poate că uneori mama îşi calcă pe inimă abandonând copilul, fiindcă nu are încotro.

    • Din pacate sau din fericire nu asta a fost motivul in cazul de care vorbesc eu, ci doar lipsa de educatie si simt moral sau mai bine zis matern al mamei.

    • Eu sunt un caz mai special, in contextul asta, pe restul nu mi s-a parut ca i-ai chinuit ca au scris minunat toti. Imi pare rau ca nu am putut scrie ceva mai de valoare, dar chiar nu am cum.

  8. Pingback: Durerea mamei « Almanahe

  9. M-a impresionat mai mult faptul pentru ca de obicei in astfel de cazuri de obicei se judeca,se judeca mama biologica,sincer si eu asi face acelasi lucru,pentru ca nu concep sub nici o forma abandonarea unui copil.Faptul ca pe mine Dumnezeu ma binecuvantat cu doi copii sanatosi si frumosi este cea mai mare realizare a vieti mele,nu asi putea trai fara sufletele mele,i-am iubit inca de cand ereau in burtica,si niciodata nu m-asi gandi sa-i abandonez,de aceea eu nu ma impac deloc cu motivele abandonului ingerasilor indiferent care ar fi acelea!
    Numai ca tu esti mai rationala,poate ca undeva vezi latura plina a paharului,esti fericita ca acel pui ia fost dat dreptul la viata si acum te poti bucura de el ,si el de mangaierea si dragostea unei mame adevarate
    Mai tarziu acest pui minunat de om,v-a avea sa iti multumeasca inzecit nu numai pentru dragostea si grija ta,ci si pentru faptul ca indiferent de motivele sau situatia abandonului mamei biologice tu nu ai avut puterea sa judeci ,ci doar sa compatimesti.
    Felicitarile mele pentru tot ceea ce faci,cum gandesti !

    • Multumesc. Stiu ca ai dreptate, femeile ce isi parasesc copii nu merita nici un fel de compasiune. Eu o apreciez doar ca nu a facut mai rau de atat.

  10. Maternitatea ar trebui respectata prin lege, iar mamele protejate, intrucat exista multe persoane care vad in maternitate o slabiciune, un prilej de a forta lucrurile, un mod de a te pune la colt.

      • copilul, dacă a crescut, ar trebui să-şi înţeleagă (de)venirea, iertând; dar ştiu că e un subiect delicat şi nu insist…

    • indiferent ca va intelege sau nu, ca va ierta sau nu, va fi marcat toata viata lui de faptul ca mama lui nu l-a vrut, nu l-a iubit, nu l-a tinut langa ea, asta e durerea mea de fapt. In rest toata iertarea din partea mea cel putin.

      • ai dreptate, părinţii adoptivi vor avea de luptat toată viaţa cu asta şi cunosc cazuri, fiindcă “mă lovesc” de acest subiect la cursurile de teatru…e de dorit să nu avem de-a face cu acest subiect, dar eu voi înfia, cel mai probabil, un copil, doi, căci nu pot face unii ai mei…aşa că voi descoperi cândva sentimente pe care acum doar le improvizez şi le presupun, dar dacă aşa mi-e dat…voi urma calea. 🙂

        • Atunci te felicit pentru decizia luata. Si stiu ca vei fi o mama minunata. Daca te pot ajuta cu experienta mea din acest punct de vedere, cu cea mai mare placere.

  11. “De bine de rau l-a nascut.”
    Daca ne gandim ca putea fi mai rau, orice greseala ni se pare mai putin prapastioasa, dar tot greseala ramane. 😉
    Ma bucur ca poti vedea lucrurile din acest unghi, esti un om frumos! Sunt de acord cu tine!
    Dar eu tot cred ca nici o mama nu-si poate ierta vreodata o asemenea greseala, chiar daca toti ceilalti o vor face.

    • sunt sigura ca ea nu are nici o problema, mai ales ca nu a lasat doar un copil, dar stiu ca nu e vina ei, e doar lipsa de educatie, altii sunt vinovati in cazul asta. Dar gata, ma opresc ca spun mai multe decat trebuie.

  12. da, probabil ai dreptate cu educatia , dar ma gandesc ca si un animal are instinctul format pt puiul lui, deci mi-e tare greu sa cred ca nu va veni si vremea remuscarilor, odata si odata constiinta tot se trezeste, n-avem cum sa stim noi ce e in sufletul ei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *