Larmă nebună de gânduri uitate
Curg languros prin visele toate
Iubire pierdută în suflet trezeşte
Dorinţe aprinse ca jarul topeşte.
E linişte-n dorul ce-atinge limanuri
Licoare zeiasca crescută în lanuri
Lacrimă stinsă-n mirifice clipe
De braţe dornice a te cuprinde.
Privirea-ţi în mine licurici iar aprinde
Lacom te vrea gândul cel necuminte
Lacustru te-atinge ca lacul fierbinte
Plin de speranţa ce nicicând nu minte.
Livadă de stele pe cer se arată
Nori limpezi cuprind existenţa mea toată
Soare latent creşte odată cu zarea
Pe veci doar a ta mi-e îmbraţişarea.
Alte duzini minunate gasiti in tabelul de la clubul psi.
pe versuri scrise cu foc, îmi vine în braţele-ţi să torc(voiam să zic) dar mi-e că-mi sărea Joră-mea-n cap, că nu-i mai lăsam loc de comentat. :))
o îmbrăţişare simplă primeşti?
Cu cea mai mare placere… si de la tine si de la Jora.
“Pe veci doar a ta mi-e îmbraţişarea.” Ai scris un preludiu minunat pentru acest legământ romantic 🙂
Da, cam asta trebuia sa fie 🙂
S-a făcut linişte-n licurici, carevasăzică… Petrecere de trei zile şi trei nopţi, cu licoare crescută-n lanuri, ha? 😛 Bogată să-ţi fie livada de stele, în vise măiastre! 😉
Sa fie, sa fie…
Fie ca norii limpezi sa ramana la tine…
Ii impart si cu tine 🙂
Din pacate, la mine se pregateste de furtuna….
Furtuna trece si iese iar soarele, intotdeauna…
Îmbrăţişarea fierbinte şi pătrunzătoare a femeii iubite este un zbor spre Dumnezeu.
Da, si a barbatului iubit la fel.
îmbrăţişarea este, aşa cred eu, cea mai sinceră formă de exprimare a sentimentelor. 🙂
Da, si cea mai frumoasa.
Te pricepi la legăminte de iubire! 🙂
Da, observ si eu… 🙂
am găsit câteva metafore pentru care aş putea fi invidioasă (“Lacom te vrea gândul cel necuminte, Livadă de stele pe cer se arată”), dar nu-s… m-ai făcut să visez 😀
tu nu ai cum sa fii invidioasa pe metaforele mele, ale tale sunt mult mai … mai… mai