Dacă m-ai cunoaşte…


În prima zi m-ai îmbrăţişat (sau poate eu am făcut-o şi tu doar ai acceptat). A doua zi m-ai sărutat şi sigur te-ai bucurat să o poţi face. Şi m-ai îmbrăţişat. A şaptea zi m-ai iubit, şi m-ai sărutat, şi m-ai îmbrăţişat. Şi a fost vis. Apoi m-ai ascultat vorbind. Turuind de fapt, vrute şi nevrute, şi nu ţi-a venit să crezi… cât poate vorbi o femeie fericită. Poate nici măcar nu ai ascultat, cine ştie unde îţi zburau ţie gândurile atunci… Şi m-ai ţinut de mâna. Şi mi-ai simţit palmele mult prea fierbinţi. Poate minute, poate ore, zile sigur nu, că am fi amorţit. Şi mi-ai spus că sunt frumoasă. De multe ori, repetând in neştire, fără să-ţi dai seama de asta. Oare mă priveai cu ochi de îndragostit sau pur si simplu mă admirai ca pe un lucru frumos ieşit întâmplător în calea ta? Apoi ai plecat. Nu de tot. Doar ca să revii, iar şi iar. Să mă imbrăţişezi, să mă săruţi, să mă iubeşti, să mă asculţi, să mă ţii de mână şi să mă admiri. Dar ştii tu cine sunt eu cu adevărat? M-ai simţit aproape, respirând acelaşi aer fierbinte, mi-ai citit cuvintele rostite de buze înnebunite de dorinţă, mi-ai simţit parfumul greu de noapte fără stele, mi-ai atins trupul cu degete de zeu, trezind în mine energii nebănuite. Dar m-ai cunoscut?

Dacă m-ai cunoaşte cu adevărat nu ai mai pleca nicicând. Sau poate nu te-ai mai întoarce niciodată. Pentru că teama de a fi covârşit de emoţiile trăite lângă mine ar fi prea mare, teama de a pierde controlul te-ar înnebuni, teama de a-ţi da viaţa peste cap te-ar face sa renunţi. Simplu.

Dar daca m-ai cunoaşte….

Aceasta a fost psi-luneala de astăzi.

Motănelul şi şoricelul

Într-o luni de dimineaţă

Motănelul Miu învaţă

Cum să prindă un şoricel

Mic, ascuns într-un ungher.

Stă în mâna stăpânei lui

Şi se mişca cam hai hui.

Motănelul derutat

Se pune pe întrebat.

Cum să fac eu ca să-l prind?

Şi de coadă să-l întind?

Şi, ei bine, într-o seara

Când stăpâna era pe-afară

Îl găseşte adormit

Şi se pune pe pândit.

Dă cu laba peste el

Hoţul fuge din ungher

Îl apucă-n dinţişori

Vai de mine, rău mai dor,

Şoricelul ăsta-i clar

Nu se papă cu muştar

Trebuie lăsat în pace

Doar stăpâna să se joace

Şi să-l plimbe-n sus şi-n jos

Cum îi sta unui mouse frumos.