Dacă m-ai cunoaşte…


În prima zi m-ai îmbrăţişat (sau poate eu am făcut-o şi tu doar ai acceptat). A doua zi m-ai sărutat şi sigur te-ai bucurat să o poţi face. Şi m-ai îmbrăţişat. A şaptea zi m-ai iubit, şi m-ai sărutat, şi m-ai îmbrăţişat. Şi a fost vis. Apoi m-ai ascultat vorbind. Turuind de fapt, vrute şi nevrute, şi nu ţi-a venit să crezi… cât poate vorbi o femeie fericită. Poate nici măcar nu ai ascultat, cine ştie unde îţi zburau ţie gândurile atunci… Şi m-ai ţinut de mâna. Şi mi-ai simţit palmele mult prea fierbinţi. Poate minute, poate ore, zile sigur nu, că am fi amorţit. Şi mi-ai spus că sunt frumoasă. De multe ori, repetând in neştire, fără să-ţi dai seama de asta. Oare mă priveai cu ochi de îndragostit sau pur si simplu mă admirai ca pe un lucru frumos ieşit întâmplător în calea ta? Apoi ai plecat. Nu de tot. Doar ca să revii, iar şi iar. Să mă imbrăţişezi, să mă săruţi, să mă iubeşti, să mă asculţi, să mă ţii de mână şi să mă admiri. Dar ştii tu cine sunt eu cu adevărat? M-ai simţit aproape, respirând acelaşi aer fierbinte, mi-ai citit cuvintele rostite de buze înnebunite de dorinţă, mi-ai simţit parfumul greu de noapte fără stele, mi-ai atins trupul cu degete de zeu, trezind în mine energii nebănuite. Dar m-ai cunoscut?

Dacă m-ai cunoaşte cu adevărat nu ai mai pleca nicicând. Sau poate nu te-ai mai întoarce niciodată. Pentru că teama de a fi covârşit de emoţiile trăite lângă mine ar fi prea mare, teama de a pierde controlul te-ar înnebuni, teama de a-ţi da viaţa peste cap te-ar face sa renunţi. Simplu.

Dar daca m-ai cunoaşte….

Aceasta a fost psi-luneala de astăzi.

41 thoughts on “Dacă m-ai cunoaşte…

  1. uneori nici nu e nevoie să știe cu adevărat… doar să bea apa izvorului la care se va întoarce iar și iar… 🙂

  2. Pingback: Dacă m-ai cunoaşte… | Joramotive de sărit obstacole

  3. Pingback: dacă m-ai cunoaşte… « Almanahe

  4. Pingback: Să-ţi moară capra dă pă casă?! « Loc de dat cu capu'

  5. Poate că pleacă mai degrabă cel care-şi închipuie că te cunoaşte, că nu mai are nimic de aflat… Şi se întoarce când îţi doreşte clipe tihnite în compania cuiva despre care crede că nu-i poate oferi surprize… 🙂

  6. Pingback: Dacă m-ai cunoaşte… « Tiberiuorasanu's Blog

  7. Plutesc emoţii puternice printre aceste cuvinte. Cred ca el este aproape de fericire in aproprierea fiinţei iubite.

  8. unii nu te cunosc o viata intreaga sa aiba la dispozitie, doar se simt atrasi ca magnetul asa inexplicabil
    asa ca daca nu esti metal s-ar putea sa scapi de magnet 😉

  9. Metalul în timp rugineşte in comparatie cu magnetul şi proprietăţile specifice nu-i mai sunt de folos…

  10. Întotdeauna închipuirile noastre sunt adevăratul “inamic”…cred că de fapt, tipul nici nu şi-a pus problema “cunoaşterii”, ia ce i se dă, ia cu drag şi dă la rându-i, dar nu le aşază-n poveste, ordonat, ştiut fiind faptul că ei sunt cu mult mai pragmatici decât ele. 🙂

  11. Pingback: Bărbații din viața mea : dacă m-ai cunoaşte… « Dictatura justitiei

  12. Am venit crezînd că voi găsi un poem de iubire în versuri şi am găsit un superb poem în proză. Şi împacă-te cu faptul că nimeni nu te poate cunoaşte cu adevărat decît vorba celor bătrîni, după ce mîncaţi un sac de sare împreună.

  13. Marin Preda a fost căsătorit cu o tipă, scriitoare și ea, cu care a stat doar vreo doi ani. Iubirea lor s-a terminat, a ars repede, pentru că în timpul în care au fost căsătoriți nu s-au despărțit deloc.
    Plecările sunt cele ce mențin flacăra iubirii aprinsă !

  14. viata data peste cap, trebuie ca are aiba un cap tare frumos si rezista si la plecari si la reveniri, asa-i natura ei 🙂

  15. Multe pareri sunt pro s-au contra unei iubiri arzatore petrcuta doar ocazional. Daca nu traiesti aproape de fiinta iubita si vii ca la sevici ca sat-i indeplinesti obligatiile nu mai e iubire adevarata. Foarte bine punctata aceasta povestire, O zi faina.

    • Asa e, iubirea adevarata se impleteste cu responsabilitatea de a avea zi de zi grija de fiinta iubita, cred ca asta e esenta a ceea ce am scris mai sus.

  16. Pingback: Provocarea- Dacă m-ai cunoaște… « Cățărătorii

  17. Pingback: Dacă m-ai cunoaşte… | FLOAREA DE LOLDILAL

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *