Miu și ulciorul

Într-o seară minunată

Miu s-a gândit deodată

Cum să facă să se joace

Cu mingiuța care-i place.

O lăbuță încet a pus

Mingea a sărit în sus

A fugit el după ea

Mingea a fugit și ea

I-a făcut un vânt ușor

Ea a dispărut sonor

Și făcând ping-pong ușor

A căzut într-un ulcior.

Eiiii, acum e o problemă

Miu e-n mare dilemă

Cum să facă să o scoată

Și să se mai joace odată?

Ulciorul e mititel

Lăbuța nu-încape-n el

Și boticul nici atât

Că are gâtul cam strâmt.

Cum să facă, cum să dreagă

Mingea afară s-o tragă?

Încercând să-si bage coada

Și să pescuiască prada

Ulciorul s-a răsturant

Și în cioburi mii s-a spart.

Mingea afară a ieșit

Miu este fericit.

Dar stăpâna supărată

A luat mătura de coadă

Și-afară l-a fugărit

Să se lase de pescuit.

19 thoughts on “Miu și ulciorul

  1. Miu, cred, înfăptuia,
    Tot ce Mia îi gândea.
    Câtă armonie-n gânduri
    Se pot sări aceste rânduri?
    Când Mia, cu glasul blând,
    Îţi toarce al vieţii rând? 🙂
    Madi şi Onu

  2. Sper că ulciorul cu pricina nu era vreo “vechitură” din epoca Ming sau ceva de gen, că altfel Miu era deja vreo specialitate chinezească de pisică cu orez, la ora asta! 😆

  3. ioooi, ce jucăuş e pisoiul tău! cu mingiuţa se joacă? maya adoră doar şoriceii, un anumel fel de şoricei! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *